Sorin Bogdan: Timisoara, 20 decembrie 1989, primul oras liber de comunism

20 decembrie 1989

era o dimineata superba. perfect senin. soare stralucitor, cu acele raze blande si calde care-ti relaxeaza fata. dimineti din cele pe care inca le mai intalnesti iarna in timisoara. locuiam in soarelui, un cartier mai nou al timisoarei, cu blocuri comuniste gri si strambe, cu alei butucanose si pline de noroi. spre statia de tramvai mergeai pe o alee printre un stadion si gardul intreprinderii a.e.m., alee pe care am prins-o pe cand era doar o poteca de pamant, nascuta din urmele pasilor celor din schimbul intai. si care trecea, desigur, pe langa o mica mlastina cu stuf si broaste,

pe la 9:00, am plecat spre intersectia cea mare de pe calea buziasului. mi-au dat lacrimile: muncitorii de pe platforma industriala ieseau in strada. in ordine, incepand cu intreprinderile de la marginea orasului, carora li se alaturau ceilalti, in drumul catre centru. coloana de la i.o.r. s-a unit cu cea de la “electrotimis“, apoi a.e.m. si au luat-o in jos spre “spumotim“, “tehnometal“, “detergenti“… strigau “acum ori niciodata !” “romani veniti cu noi !” era o imagine coplesitoare. hotarati, cu drapele cu stema decupata si pancarte cu numele intreprinderii si “libertate !” sau “jos ceausescu !” pictate stangaci pe niste panze gasite in magazie.

am fugit repede la studioul lui liviu butoi de langa liceul “c.d.loga”. nu era acolo. cand am ajuns in piata operei, am auzit “libertate !” si “armata e cu noi !” dinspre parcul central. de la gara, veneau coloanele cu muncitorii de la “solventul” si “elba“. in fruntea lor, un autoblindat cu teava trecuta prin gaura din drapelul national, calarit de militari imbratisati de oameni simpli. au ocolit parcul si au ingenuncheat in fata catedralei, rostind intr-un cor monumental “tatal nostru !”

in fata operei s-au adunat mii de oameni. s-a umplut piata. o parte voiau sa ajunga in balconul operei, altii cereau sa mergem la comitetul judetean de partid. m-am intalnit cu liviu butoi si am fugit sa luam aparatul foto. cumparase mai demult din piata o vechitura de la inceputul secolului, care arata ca o cutie neagra de cafea si nimeni nu banuia ce este de fapt. obturatorul era actionat manual, dar liviu invatase sa intuiasca timpul de expunere dupa lumina zilei. facea poze pe film lat, de o calitate surprinzatoare. am asteptat coloana langa hotelul continental. in intersectie era o tancheta ai carui militari au fraternizat cu multimea. cand s-a umplut de lume, cineva a venit cu ideea sa pornim spre comitetul judetean pcr la adapostul tramvaielor oprite deja. oamenii au vorbit cu vatmanii si am inceput sa inaintam. cand am ajuns in dreptul bulevardului c.d.loga, ne-am oprit.

cladirea comitetului judetean de partid era inconjurata de 3 randuri de militari. primii erau soldati, urmatorii din trupele regulate ale militiei, iar ultimul rand era format si parasutistii de la buzau sau caracal. in dreapta cladirii, in fata facultatii de medicina, erau blindate si camioane cu soldati. au fost momente de sovaiala… daca trag ? lumea scanda “fara violenta !“, “armata e cu noi !” si “soldati, soldati, pe cine aparati ?“. ni se parea ca suntem prea putini. deodata, scandarea “libertate !” a inceput sa creasca tumultos, ca valurile unei viituri. “vine u.m.t.-ul !” a strigat cineva. nu stiu de ce strungarii, sudorii si lacatusii de la u.m.t. ni se pareau un fel de arhetip al muncitorului vanjos, hotarat si invincibil. in fruntea lor, ca un poseidon iesit din valurile oceanului, era un barbos imbracat intr-un cearsaf alb, pe care scria “libertate” si “jos ceausescu !”.