De ce să exploateze aurul românii azi, când cine ştie mâine ce va fi cu “patria mamă” Ungaria? Poate aşa se gândesc ei. Cei care cunosc ideologia iredentismului maghiar ştiu că nu au renunţat niciodată la idea reunificării pe vechile frontiere ale Sfântului Ştefan.
Aurul de la Rosia Montana nu e al romanilor, ci face parte din “comorile naturale ale Ardealului.” Ale “Ardealului liber”, pentru care militeaza, cot la cot, Victor Ponta si Laszlo Tokes cu Monica Macovei pe post de bacanta “populara”. Impreuna pentru autonomie! Együtt az autonomiaert!, conform devizei UDMR! Pentru Transilvania! Hiszünk Erdelyben! dupa cum sta scris indemnul PPMT din spatele lui Mircea Toma de la Congresul pentru Autonomia Transilvaniei.
Prin ICR Budapesta, România a adus la acest festival diverse programe culturale, de la concerte, expoziţii, lansări de cărţi, până la meşteri populari şi bucătari români, care s-au prezentat cu entuziasm. Păcat că pentru aceştia din urmă organizatorii nu au găsit locuri printre tarabele ungureşti, pe strada principală, ci numai într-un colţ al unei piaţete unde nu prea ajungeau vizitatorii. Intenţia unora dintre organizatorii locali de a cunoaşte mai bine un popor dintr-o ţară vecină este întru totul lăudabilă, însă nu şi atunci când se încalcă o regulă elementară a bunelor maniere: oaspetele nu-l aşezi în afara mesei, ci la loc de frunte.
Majoritatea dintre noi este de acord că astăzi România este lipsită de repere morale, iar mass-media este printre principalii vinovaţi de asta, dar nu numai ea, suntem şi noi cei vinovaţi, fiindcă girăm prin interesul nostru emisiunile şi apariţiile de această natură. De aceea avem clasa politică pe care o merităm, de aceea trăim aşa cum trăim, fiindcă în loc să muncim şi să ne facem treaba, fiecare în treaba lui şi pentru bunăstarea lui, căscăm gura şi stăm ca la meci în faţa dezbaterilor sterile din politica internă, în timp ce plan extern se petrec mari mutaţii şi evenimente care ne vor afecta direct, fără milă, iar noi habar nu avem de ele. Şi nimeni nu ne atenţionează.
Mircea Toma a spus verde crud că “încurajează maghiarii la lupta pentru o nouă formă de autonomie, la lupta pentru realizarea unui Ardeal autonom, liber de corupție!“ Să fie Budapesta soarele lui înţelept?
Mihai Răzvan Ungureanu este doar un exemplu pentru oportunităţile oferite de Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi de cum George Soros a reuşit să finanţeze un proiect de viitor. Să mai zică cineva că nu e un mare filantrop… Despre ceilalţi din reţea, pe curând. Urmează Renate Weber, azi europarlamentar liberal, mâine, Dumnezeu ştie.
“Aceasta este revista 24 Fun, un ghid în care domnul Toma scria. E o opinie în care domnul Toma vorbește despre manipularea presei, despre faptul că nu se poate spune niciodată adevărul în orice publicație în care există reclamă de la Roșia Montană. Pe această pagină este reclama de la Roșia Montană și tot acolo este și articolul scris de domnul Toma împotriva Roșia Montană.”
Tot ce ne-au «oferit» Alburnus Maior şi alţi opozanţi istorici ai mineritului au fost sugestii idilice de cum putem noi trăi din culesul ciupercilor şi din împletirea coşurilor de nuiele. Le mulţumim şi îi aşteptăm la Roşia Montană, unde într-o scurtă drumeţie la vară pot culege câteva ciuperci, iar dacă reuşesc să producă două coşuri de nuiele promitem să punem mână de la mână, din sărăcia noastră, să le cumpărăm.
Cu ajutorul lui Dumnezeu si a unor prieteni de nadejde am reusit sa sa dau drumul unei noi portavoci cu ajutorul careia imi voi continua lupta cu extremismul maghiar promovat de catre UDMR, PCM sau alte organizatii civile si politice maghiare. Le mulțumesc tuturor celor care au fost si sunt alaturi de mine in aceasta lupta.
Mesajul de aici, strict autentic, a fost adresat de un activist pro-anti-Rosia Montana unei manastiri ortodoxe, in cadrul unei actiuni de atragere a monahilor mai putin informati intr-o veritabila campanie de tampire nationala. In unele manastiri, se pare ca activistii KGB-istului Soros dirijati de Mircea Toma si Renate Weber, desi sunt atei si anticrestini, chiar au reusit sa duca de nas, prin agenti bine infiltrati, bietii credinciosi sau, mai precis, bietele credincioase. Si-uite asa oitele Domnului au devenit oitele Tovarasului…