Fotografii de la lansarea cartii istoricului american Larry Watts “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al Blocului sovietic cu România”
“Ţinutul Secuiesc trebuie să contribuie, în calitate de ţară-mamă interioară, la menţinerea conştiinţei identităţii maghiarimii din diasporă” – Demeter Laszlo
La data de 18 mai 1991, şi în zilele următoare, SRI avea să intre în alertă maximă, ca urmare a deconspirării unei misiuni proprii, nereuşite, de distrugere a tone întregi de documente ale fostei Securităţi, dar şi ale nou înfiinţatului Serviciu Român de Informaţii.
Asociatia Civic Media s-a alaturat “neintarziat” acestui demers si a comunicat oficial: “Nu credem ca Hunor isi va da vreo demisie. Mai mult, ca sef al UDMR se bazeaza pe santajarea necontenita a PDL in complicitate cu PSD, al carui tartor, Ion Iliescu, este, de altfel, creatorul organizatiei etnice cu valente extremiste si anticonstitutionale. In schimb, insa, asteptam cu incredere reactia motului Emil Boc de “indepartare neintarziata” a ministrului culturii maghiare din Romania prin demitere irevocabila. Ca doar n-o fi gluga la cocenii UDMR!?”
În mod normal, orice ministru al culturii ar trebui să lupte pentru promovarea actului cultural, a operelor artistice şi a oamenilor de valoare ai ţării. Prin gestul său, Kelemen Hunor se descalifică definitiv pentru această poziţie şi nu face altceva decât să confirme ceea ce s-a spus în momentul în care a preluat mandatul, şi anume că va fi ministrul culturii maghiare. Din fericire, Kelemen e trecător, iar Iorga şi adevărul istoric al spuselor sale vor dăinui dincolo de frustrările politicienilor maghiari.
Deloc surprinzător, cei care şi-au manifestat un sprijin deschis faţă de demersurile denigratoare la adresa României au fost liderii UDMR. Adică cei care, susţinuţi făţiş de Ungaria, încerca de ani de zile, tot pe la porţi europene, să obţină autonomia ţinuturilor secuieşti. Perseverenţa lui Costică Canacheu în a-i declară minoritari pe aromâni nu a rămas indiferenta nici Budapestei.
Bunicul lui Canacheu catre Tara: „Pentru sângele vărsat nu cerem altceva decât dreptate: mai puţină persecuţie şi să se dea posibilitatea să se cultive în limba strămoşească, deoarece Domnule Ministru, credem că şi interesul Statului român este ca aceşti români să existe“.
Traian Basescu: “O menţiune specială în ceea ce priveşte Serbia, susţinerea demersului Serbiei la CIJ. România nu recunoaşte Kosovo. Moldova trebuie să devină parte a procesului de extindere care vizează Balcanii de Vest.”
“Solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român să ia măsurile ce se impun pentru respectarea Constituţiei României şi combaterea tuturor manifestărilor neorevizioniste, a celor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, sau prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României”
Chiar dacă multora nu le va face mare plăcere această apariţie editorială, fiindcă răstoarnă multe clişee, „Fereşte-mă Doamne de prieteni” reprezintă o fidelă frescă a istoriei recente, nerăstălmăcită, a românilor.