Dumnezeu să-l odihnească în pace cu dreptii pe omul vizionar, Academicianul și profesorul Tudorel Postolache, înălțat în conștiința veacului de un elan ordonator și slujitor de excepție la încrucișarea mileniilor!
Să stopăm tentativele neokominterniste de anarhizare și neantizare a României apărând viața prin votul de DA la Referendumul din 6 și 7 octombrie.
Cu misteriosul Jean Parvulesco, literat, geopolitician, critic de artă și literatură, ezoterist, mistic și tradiționalist în sensul lui Evola etc., se încheie lunga și ea însăși misterioasa istorie a „frontierei salvatoare”.
Pe Mircea Vulcănescu, un adevărat sfânt al închisorilor comuniste, Legea 217 din 2015, prin efectele ei, îl interzice din nou, într-o manieră care amintește celebrele Publicații interzise ale perioadei de predominare a Kominternului
Dimitrie Gusti – 13 februarie 1880, Iași – 30 octombrie 1955, București
Institutul de Sociologie al Academiei Române – misiune şi activităţi
Vor, oare, românii, mai mult decât europenii zilei, să știe ceva pentru petecul lor de cer? Nu se pare, deși fronturile politice sunt agitate, zona sensibilă a vieții intelectuale este și ea agitată spre incendii și cutremure.
Aflaţi din nou în toiul alegerilor, cu puţine speranţe de mai bine în ordinea lumească a lucrurilor, ne-am gândit să facem un fel de radiografie a societăţii româneşti din ultimii douăzeci şi patru de ani. Cum de-am ajuns aici? Unde s-a greşit? Ce se mai poate face?
În orice vorbire cineva narează și, la prima vedere, putem crede că cel care narează este vorbitorul însuși. În realitate, cel care narează este „cineva” dinlăuntrul narării, ceva care se și desfășoară și totodată se structurează și se tâlcuiește, este vorba însăși, Cuvântul. El se autonarează pentru a-și dărui înțelesul, a se tâlcui, a se lăsa tâlcuit.
Conducători cu suflet mare („rezonanți”) și „conducători fără suflet”(„disonanți”)