O demonstraţie clară a portretului pe care G. Călinescu i-l făcuse ambasadorului pensionabil de la UNESCO cu mult timp înainte, când scria că Manolescu este “un ipochimen care nu pricepe codul cultural” romanesc!
Rusiei nu trebuie să i se explice, ea ştie. Noi nu înţelegem, dar Rusia ştie şi înţelege mult mai bine ca şi noi. Şi de aceea acţionează. Şi o face bine de tot. La 13 octombrie trimisul special al ministerului de externe rus a spus la Tiraspol fără echivoc: în cazul în care Republica Moldova îşi va pierde suveranitatea sau statutul său de neutralitate „Federaţia Rusă va lua în considerare implementarea dreptului de auto-determinare al Transnistriei”. Deci clar, fără alte interpretări.
Mă mir că acest co-traducător al lui Heidegger n-a învăţat nimic din „Sein und Zeit”, că logica i-a rămas străină şi duşmană. Mă aşteptam ca Liiceanu să ne spună, în sfîrşit, cum de a primit cadou toată infrastructura „Editurii politice”, să ne spună şi nouă dacă ştia că soţia lui Andrei Pleşu, Catrinel, şi Gabriela Adameşteanu, colaboratoarea sa de la GDS, semnaseră cîte un angajament cu DIE!
Până acum, România nu a prins niciun „ilegal” şi niciun trădător din serviciile de informaţii, ministerele Apărării, de Externe, de Interne, din parchete, adică din zonele cu informaţii secrete de importanţă majoră. Ar fi bine ca ei să nu existe, dar probabil aşa sperau, de exemplu, şi canadienii, americanii, germanii.
Banii se dau cash, dar vin tot din « subvenţii şi donaţii ». Alte obligaţii ! Liderii de partide se îmbogăţesc cu milioane de euro după fiecare campanie electorală. S-a creat astfel în România o clasă a marionetelor politice. Una amorală, insidioasă, periculoasă, în frăţietate cu înalta criminalitate politică şi cu mafia transnaţională. Consecinţa nefastă este aceea că noi nu avem un Parlament al naţiunii, ci o jucărie politică în mâna câtorva clanuri de spoliatori.
“I only regret that I have but one life to give for my country.”
DOUĂ ADEVĂRURI NU EXISTĂ: O replică la replică – de Ion Varta via Jurnal de Chisinau
Asocierea politică de sfârşit de an, prin refacerea emanaţiei criminale a anilor ’90, i-a făcut pe ‘intelectualii publici’ să se trezească în postura de budă publică în care lichelele urinează patologic.
Din data de 21 martie 1989, mi s-a întocmit d o s a r de urmărire informativă (nr. 4 638/1989), după ce am fost declarat la 13 ianuarie 1989, prin hotărârea odiosului Birou 2, nici mai mult nici mai puţin, decât autor interzis în toate publicaţiile şi editurile din România (?!)
Intr-o sala semi-goala de la Muzeul Taranului Roman (?!), ocupata mai mult de sculele jurnalistilor, fostul presedinte al tuturor romanilor, in prezent reprezentantul oficial al ungurenilor din Romania, Traian Basescu, a sustinut un discurs bizar, care fara indoiala va ramane in analele istoriei, la categoria “Tudor Postelnicu”.