O tradiție primită de la străbuni dă povață ca astăzi să punem grâu – nu altceva – la încolțit să-l îngrijim ca el, în miasma abia presimțită a poveștilor să încolțească și să crească preînchipuind recolta viitoare. – Elena Solunca Moise
Tuturor celor care au primit la botez numele de Andrei, Andreea și derivate lor să le dăruiască Bunul Dumnezeu ani mulți și binecuvântați, cu sănătate, bucurii și spor în tot lucrul plăcut lui Dumezeu și de folos semenilor!
Construirea Catedralei Naționale încununează o întreagă lucrare a poporului român asupra lui însuși și ne așază în rând cu lumea, afirmă Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române
Celor care au fost dăruiţi la botez cu numele de Andrei le dorim viaţă îndelungată cu sănătate, bucurii şi nenumărate împliniri urmare a temerităţii cu care îşi conturează şi împlinesc demnitatea ca o condiţie a fiecărei zile şi ideal pentru o viaţă.
Mulţi ani cu sănătate şi spor în cele bine plăcute Domnului şi folositor fiecăruia dintre cei care poartă numele Andrei
Sf. Apostol Andrei, primul ucenic şi întâiul chemat, a propovăduit Evanghelia în Scitia, dar şi în Pont, Galiţia, Bitinia, Capadocia şi Asia după care a ajuns la Roma.
Colega noastra Cristina Nichituş-Roncea a primit la Gala de la Horezu Premiul Fotografia Fermecatoare a anului pentru albumul foto “Precum în cer, aşa şi pe pământ”.
“Ne-am obişnuit cu călugări trăind în munţi, printre stânci golaşe, în schituri din lemn uscat, eventual în peisaj hibernal intrând în contrast coloristic cu negrul hainelor lor. Cristina Nichituş Roncea „scrie” cu imagini o carte de alt fel, o carte de idei. “
Fiecare fotografie este parca un tablou pictat in evul mediu, cand oamenii credeau ca a doua zi vine Judecata de Apoi. Aici este fara indoiala maestria discreta a artistei si perfectiune tehnicii occidentale a editorului, care ne lasa sa descoperim noi frumusetea, taina subtila a ortodoxiei, ca si cum ar fi de la sine inteles si fiecaruia accesibila.
Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, cu precădere în lumea monastică, înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean. Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect.