“Din unele materiale rezulta ca poetul DORIN TUDORAN ar fi in posesia unor date compromitatoare privind comportarea si atitudinea lui ADRIAN PAUNESCU cu ocazia unor deplasari peste hotare… De asemenea, cunoaste de existenta unei benzi de magnetofon care contine discutii ale lui ADRIAN PAUNESCU cu persoane din anturajul acestui post de radio” – EUROPA LIBERA
Am ramas cu receptorul in mana asteptand, fireste, sa mi se umple urechile de proteste si injuraturi. Dar in loc de un firesc “baga-l-as in ma-sa”, am auzit “no, asta e”. Ca un oftat. Resemnat si demn.
“Am incercat sa pedalez mai mult pe grotescul a ceea ce am trait noi in ultimii ani ai lui Ceausescu, un grotesc vazut sper cu umor”
“Grigore, colegul meu de litere, vise si aspiratii, mi-a reprosat trist: vezi, bre nea Nelu, ce patisi daca nu mai colaborasi dupa saptezeci si opt cu partea buna a Securitatii. Te-as fi luat coautor la Sfarsitul Ceausestilor si puteai si mata, bineinteles alaturi de mine, sa ajungi la performanta sa fii aplaudat de toti anticomunistii la Targul de carte, basca la lansarile din teritoriu”.
Acest text nu este o explicaţie şi cu atât mai puţin o justificare; este, cel mult, o plecăciune în faţa prietenilor care, după articolele din „Adevărul“ de miercuri, au avut la telefon sau prin mesaje o vorbă bună pentru mine. Lor le transmit aceste rânduri.
Brucan, care ocupase funcţia de ambasador în SUA, a confirmat ulterior că a conspirat cu Moscova, iar traducătorul Sergiu Celac, fiul unui cominternist şi prefect al Craiovei, numit de către sovietici după al II-lea Război Mondial, a devenit, de asemenea, o ţintă (a UM 0110 – nn), date fiind legăturile sale cu sovieticii.
La sfârșitul lui decembrie 1993, am avut privilegiul să fiu singurul jurnalist de presă scrisă pe care celebrul general al revoluției române, Iulian Vlad, l-a primit în apartamentul său, imediat după eliberarea din închisoare.
Am avut un proces de 3 ani cu Laszlo Tokes despre colaborarea sa cu Securitatea.