La cererea Asociatiei Civic Media, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a dat publicitatii Decizia CNSAS in ce priveste “meritele” fostului general DIE Mihai Pacepa – un intim al agenturii KGB din Romania si al Elenei Ceausescu si un “erou” al lui Vladimir Tismaneanu si Gabriel Liiceanu – in timpul regimului comunist, si anume ca acesta a fost un “agent al politiei politice comuniste” de “prim rang”.
Cartea lui Vladimir Bukovsky, ARHIVA SOVIETICĂ, 64 de documente din perioada restructurării (Perestroika), reprezintă o selecţie de documente traduse şi comentarii însoţitoare, realizate de istoricul Elena Cojocaru. Apărută la Casa de Editură DOKIA, lucrarea, potrivit istoricului Elena Cojocaru, i se dedică „generaţiilor acoperite”.
Dupa decembrie 1989, prima mentiune oficiala referitoare la o structura informativa externa a aparut în Decretul CFSN nr. 111 din 8 februarie 1990, când a fost reorganizat Centrul de Informatii Externe
“Parlamentul European va continua sa lupte cu fermitate impotriva oricaror forme de represiune si obstructie a jurnalistilor”, afirma Hans-Gert Pöttering la o ceremonie de decernare a premiului Parlamentului European pentru Jurnalism
Comportamentul României în cadrul Tratatului de la Varşovia, în comunitatea socialistă (în special China), dar şi pe plan internaţional (în special Orientul Mijlociu), încurca strategiile Kremlinului şi ameninţa interesele sovieticilor.
Pe fiecare plan a minţit Pacepa. Dar noi am controlat pe linie de servicii. Documentele publicate din arhivele Securităţii arată clar că Pacepa era considerat un agent sovietic, la fel ca şi Caraman.
“Din unele materiale rezulta ca poetul DORIN TUDORAN ar fi in posesia unor date compromitatoare privind comportarea si atitudinea lui ADRIAN PAUNESCU cu ocazia unor deplasari peste hotare… De asemenea, cunoaste de existenta unei benzi de magnetofon care contine discutii ale lui ADRIAN PAUNESCU cu persoane din anturajul acestui post de radio” – EUROPA LIBERA
Reţeaua lui Volodin avea un nucleu în redacţia organului de presă al Frontului Unităţii şi Democraţiei Socialiste, România liberă. Acest nucleu a racolat câteva zeci de persoane şi a editat, prin mijloace nu tocmai improvizate, primul număr al unui ziar de front clandestin, în cea mai fidelă replică a glasnostului şi perestroikăi.
Brucan, care ocupase funcţia de ambasador în SUA, a confirmat ulterior că a conspirat cu Moscova, iar traducătorul Sergiu Celac, fiul unui cominternist şi prefect al Craiovei, numit de către sovietici după al II-lea Război Mondial, a devenit, de asemenea, o ţintă (a UM 0110 – nn), date fiind legăturile sale cu sovieticii.