Important e să nu confunzi guvernul cu gaşca şi cu servitorii, să nu se traducă „omul meu de încredere” prin „prostul meu, sluga mea”. Mi-e teamă că Baconschi nu se califică nici măcar la categoria asta — „prostul meu, sluga mea”. El îşi închipuie, probabil, că a prins încă o sinecură.
Chiar dacă pentru unii concetăţeni de-ai noştri este vital să-şi mute cortul pe alte meridiane, amânarea aderării nu este un cap de ţară pentru români. Vom intra totuşi, adică ne vor băga în zona Schengen, mai devreme sau mai târziu, chiar dacă nu ne-am făcut toate lecţiile. Aşa cum ne-au băgat în UE şi în NATO, fără să fim pregătiţi. Folosesc deliberat această expresie neacademică şi nu încerc să bagatelizez situaţia.
Nu vreau să dau verdicte, dar mi se pare că omul politic Teodor Baconschi s-a născut talent şi va muri speranţă.