”Nu ştiu cum îşi poate imagina cineva o Românie izolată, cu care nu vorbeşte nimeni”, emite, cu candoare, preşedintele o afirmaţie stupefiantă. Din păcate, procesul nu e deloc brusc, are în spate un trecut ce tinde să devină nefastă tradiţie postdecembristă şi păgubos brand de ţară.
Spre amuzamentul celor care cunosc mai aprofundat chestiunile militare, de vreo două luni de zile circulă pe internet un scenariu apocaliptic conform căruia armata română, în cazul unui conflict cu Rusia, ar avea anihilate capacităţile de luptă în 30 de minute, ar fi nimicită în patru ore şi desfiinţată în mai puţin de o zi.
Volumul “Documentele anexării Basarabiei. Corespondenţa diplomatică Paris-Sankt Petersburg 1807-1812″ va fi lansat luni 3 septembrie, ora 10:00 la Biblioteca Naţională din Chişinău, Salonul European.
Este însă folositor să cunoaştem ce anume s-a cerut atunci de către cei 750000 (aprecierea “Literaturii şi Artei”) de participanţi la acea “Mare Adunare Naţională”. De aceea reproduc mai jos, din “Literatura şi Arta” din 31 august 1989, documentul final al Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989, intitulat “Despre suveranitatea statală şi despre dreptul nostru la viitor”.
Îndrăznesc să spun că Pactul Ribbentrop Molotov este în continuare în vigoare. Ruşii se apără spunând că înţelegerea dintre Hitler şi Stalin a fost denunţată de multă vreme, din 24 decembrie 1989. Doar că foarte puţini au citit documentul acestei denunţări.
Presa din Republica Moldova se abţine de la speculaţii sau lansarea bârfelor pe tema divorţului prim-ministrului Vlad Filat de frumoasa Nadejda Rosca, mai ales că oficialul a chemat-o la „corectitudine şi discreţie”.
Cît despre reţeaua internă de sprijin a lui Băsescu Traian (dirijată de istericul postsovietic Tismăneanu Vladimir de la Washington, împreună cu cîţiva locotenenţi şi caporali locali şi alţi contributors rătăciţi ca Ioana-Ene-pe-la-gene, pseudonim neidentificat), rămîne de văzut dacă nu cumva e şi aceasta o reţea externă, plătită de fraierul contribuabil mioritic.
Trăim vremuri interesante, iar cu nebunia ultimelor zile, nebunie care încă nu s-a încheiat odată cu închiderea urnelor, noi am pierdut din vedere unele aspecte mai importante pe mapamond.
Cred că sunt în asentimentul tuturor care cunosc istoria noastră militară când spun că printre cele mai bune trupe de care a beneficiat România în ultimul secol sunt vânătorii de munte.
15 ani guvernantii si-au facut de cap dupa bunul plac, imbuibandu-se din avutia nationala si profitand de spiritul tolerant al romanului simplu. Guvernele au trecut, regimul Iliescu a ramas, interludiat doar de Constantinescu. Pana acum, speram.