Un jurnalist rus, în premieră, spune adevărul despre tezaurul României de la Moscova: NOI SUNTEM NIȘTE HOȚI!
SOVIETICII AU FURAT CEEA CE NU NE APARȚINE! Și ne-au făcut pe toți ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei!
SOVIETICII AU FURAT CEEA CE NU NE APARȚINE! Și ne-au făcut pe toți ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei!
De s-ar ridica Ştefan-Vodă…, ar fi pedepsiţi cei care n-au ascultat povaţa bătrânului voievod ca în caz de neputinţă să nu închine ţara ruşilor, să nu vândă pământul strămoşesc cum au făcut-o şi o fac fără demnitate guvernanţii „noştri”.
Laboratorul de studii geopolitice și profiluri regionale al Institutului de Sociologie inițiază seria de studii sociologice și geopolitice dedicate profilurilor regionale interne și internaționale. Seria acestor studii prefațează proiectul unor studii enciclopedice și regionale, ca parte a programului fundamental.
După ce Crimeea a fost ocupată de către ruși fără a se trage vreun foc de armă, forțele militare ucrainene rămase în peninsulă fiind practic neutralizate, blocate în cazărmi (vezi Crimeea a căzut fără luptă), toată lumea se întreabă ceva face Putin mai departe. Până unde va merge?
Lucrurile se precipită cu fiecare oră care trece. Cu foarte puțin timp în urmă NATO a somat Rusia să-și retragă trupele din Crimeea, iar manevrele militare din Marea Neagră la care participă în comun nave militare ale SUA, României și Bulgariei, nu au darul de a liniști lucrurile, ba dimpotrivă.
Cât privește poziția României, lucrurile vor fi tranșate în disputa dintre cele două poziții: poziția unei Românii active geopolitic în regiunea de maxim interes pentru destinul regiunii și al statului român însuși (ca stat ponto-danubiano-carpatic) și poziția unei Românii al cărei absenteism va fi drapat de alinierea rapidă la condiția de soldat pierdut într-o companie a unei armate cu adevărat copleșitoare.
Mai devreme sau mai târziu, chestiunea ucraineană necesita un pachet de soluţii, fiindcă într-o asemenea construcţie geopolitică eterogenă, pe care, numai în ultimul secol, Lenin, Stalin şi Hruşciov au remodelat-o, fiecare cu alt scop, sunt numeroase problemele litigioase îngheţate, prin tratate impuse împotriva unor realităţi istorice, etnice şi culturale.
Dacă cineva ar fi susținut în urmă cu puțin timp că Rusia va ocupa Ucraina în patru zile și nu va fi nevoită să tragă un foc de armă pentru asta, lumea l-ar fi considerat nebun.
Am fost întrebat mult ce cred despre situația actuală din Ucraina, având în vedere că am previzionat posibilitatea ruperii acestei țări acum patru ani în câteva articole (România și disoluția Ucrainei. Provocări, perspective și amenințări) și chiar am scris o carte despre acest aspect și implicațiile potențiale asupra României (Când armele vorbesc).
E prea devreme pentru a sti cum se va incheia acest episod al prelungitei crize ucrainene, dar e clar ca ziua ca prin aceasta criza – fie ea indusa sau doar imprevizibila – , a carei principala victima e, desigur, statul independent ucrainean, au de pierdut enorm, ca prestigiu in fata lumii, si Occidentul, cu institutiile sale NATO si UE, si Statele Unite