Cuvântul lui Dumnezeu este pâine şi viaţă şi adevărata trăire a omului este în plinirea Cuvântului lui Dumnezeu, Care „a poruncit şi s-a zidit”.
Pustnicii se roagă în grote şi în crăpăturile pământului pentru salvarea noastră, smeriţi şi neştiuţi de nimeni, decât de bunul Dumnezeu. Fără sacrificiul şi rugăciunea lor, am fi ca pulberea pământului! Să mai lăsăm, când şi când, lumea cu globalismul şi tehnologia ei şi să ne gândim la ce scrie pe crucea părintelui Paisie Olaru: “Ce eşti tu astăzi, am fost noi ieri. Ce suntem noi astăzi, vei fi tu mâine”.
Postul în care intrăm s-ar cuveni să fie pentru noi o conştientizare a plânsului lui Adam şi al Evei atunci s-au lipsit de frumuseţea raiului, pentru ca, trăind durerea îndepărtării de Dumnezeu, să dorim a ne întoarce, asemenea fiului risipitor, în casa Tatălui nostru.