Petru Romoşan: Sfârşit de lume în Bucureşti
Ca într-o scenă de pateric, diavolul şade fumând liniştit pe zidul cetăţii pentru că nu mai are de lucru. Le-a rezolvat deja pe aproape toate. Merg şi singure. Spre iad, bineînţeles.
Ca într-o scenă de pateric, diavolul şade fumând liniştit pe zidul cetăţii pentru că nu mai are de lucru. Le-a rezolvat deja pe aproape toate. Merg şi singure. Spre iad, bineînţeles.
În România se joacă azi un mare meci, cu o miză pe măsură. Se joacă partida dintre mafia politicienilor – corupţi, penali, incompetenţi, şi deci asasini economici şi morali – şi majoritatea populaţiei.
Cu toată zdroaba doamnei Monica Macovei şi autobăgarea în seamă a doamnei Elena Udrea, în ciuda răsfumatelor liste de susţinători şi a declaraţiilor patetice ale GDS, a manifestelor şi profesiunilor de credinţă ale autointitulatei societăţi civile, în frunte cu trompetiştii şi tromboniştii ei atitraţi Tismăneanu, Liiceanu, Pleşu, Cărtărescu etc., Victor Ponta poate câştiga, şi încă de-o manieră prea categorică, turul doi al prezidenţialelor.
Apar de astă dată deosebit de suspecţi ziariştii, formatorii de opinie, alte persoane publice care ne cheamă entuziast, cu conştiinţa democratică curată, să mergem la vot. Ca şi cum am…
Mulţi îşi vor aminti decenii de-acum încolo de campania prezidenţială din 2014. Pentru că va fi şi ultima pe stil vechi, corupt şi penal, cu şmecherii şi minciunele, sfidări şi…
Iată că avem nu numai suspendarea-tiribombă propusă de Tăriceanu, ofiţerul acoperit candidat la Preşedinţie al lui Băsescu, arestări masive la sfârşitul lunii septembrie şi începutul lunii octombrie în dosarul EADS-Microsoft, ci avem şi un Brâncuşi pentru care ministrul Culturii demisionar Kelemen Hunor a înaintat actele premergătoare de cumpărare la o sumă absurdă pentru piaţa românească
A spune „Traian Băsescu o susţine pe Elena Udrea” e un pleonasm. Pentru că Traian Băsescu înseamnă Elena Udrea. A fost proiectul lui de la bun început şi doar cei care au vrut să vadă şi să creadă altceva au refuzat evidenţele. Pentru mulţi a fost nevoie de 10 ani, ca să rămână uimiţi, debusolaţi, şocaţi de recunoaşterea acestei alegeri care a avut loc la nici o lună după ce prelua mandatul de preşedinte.
Statul român „democratic” se mai ţine într-un fir de aţă. „Firul de aţă” nu e nici NATO şi nici UE, cum ne tot procitesc „bursierii”, oengiştii, „acoperiţii” diverselor puteri străine toleraţi de atâţia ani din interese inavuabile, din trădare groasă, din slăbiciune şi din prostie, dintr-un eşec istoric. Firul de aţă care mai ţine încă legată la un loc România este brâul Munţilor Carpaţi, care-i încurcă încă, militar şi strategic, şi pe unii, şi pe alţii, şi pe ceilalţi. Codru-i încă frate cu românul. Dar, deşi munţii noştri aur poartă, e bine ştiut că noi cerşim din poartă-n poartă.
Ultima şi cea mai bubuitoare ştire e că soţia disidentului stimat şi mult cântat Gabriel Andreescu a fost o colaboratoare maratonistă a Securităţii (ar fi lucrat, după o informaţie de „dizident” forumist, la Ambasada Olandei din 1976 şi până în 2008, adică de pe băncile facultăţii până către pensie). Şoc şi groază !
Ce citeşte Interlopul ? Marele spirit nu consumă decît lucruri fine. Citeşte din cînd în cînd o pagină din Despre îngeri de Andrei Pleşu – un autor fermecător. Sau din confesiunile, sincere şi foarte populare, ale lui Gabriel Liiceanu. Ori două-trei cărţi de Patapievici. Omul recent, în orice caz. Şi, desigur, De ce iubim femeile ? de Mircea Cărtărescu.