Gheorghe Buzatu va rămâne în memoria generaţiilor de cercetători şi de studenţi prin forţa colosală de a descătuşa istoria din captivitatea dogmatică în care a fost menţinută în deceniile comuniste şi postcomuniste
Ziaristi Online prezinta articolul de la care a inceput batalia impotriva simbolului romanismului de la Cluj, revista Tribuna condusa de Mircea Arman: Constantin Barbu: Adevarul despre EMINESCU. Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria României.
Nota Securitatii: “La Universitatea din Portland, Oregon, [Ghe Buzatu] a prezentat o conferinta, unde a afirmat ca el “nu se ocupa de politica si ca socialismul a invins in tarile din rasaritul Europei, inclusiv in Romania, printr-o greseala, insa cei de fata trebuie sa fie linistiti, caci in curand regimurile comuniste din rasaritul Europei, inclusiv cel de la Bucuresti, se vor prabusi”. Auditoriul, format din americani si reprezentanti ai emigratiei romane, a ramas descumpanit la aceste afirmatii aberante”.
V-as ruga ca sa depuneti pe mormantul sau o lacrima si un gand de neuitare din partea mai tanarului coleg si prieten, care semneaza aceste randuri, de departe, dar mereu aproape de toti cei care simt si traiesc romaneste,
Viata si moartea tragica a Maresalului Antonescu. VIDEO. ANTONESCU, ALTFEL. „Să ne toarcem din credinţa în Dumnezeu şi Justiţie drumul viitorului”. Prof. Gh. Buzatu special pentru ZIARISTI ONLINE
Inainte de toate, istoricul Gheorghe Buzatu a fost un spirit temerar care, in conditiile dificile ale perioadei regimului trecut si-a asumat riscurile investigarii subiectelor “tabu”, care atrageau automat punerea cercetatorilor la index. Cercetarile sale in arhivele occidentale, preponderent din S.U.A., au relevat fapte de reala demnitate nationala, de care cei care au scris istoria celui de al doilea razboi mondial nu au tinut seama.
Politica n-are ce căuta în sferele înalte ale culturii, care trebuie să fie sfîntă, ceva de care nu te atingi. Încă o dată, nu ştiu nimic, căci guvernul nu m-a pus la curent. Dar, dacă ar face-o, aş întreba mai întîi de ce au fost scoşi unii dintre colegii mei eminenţi, iar dacă răspunsul ar fi că e din cauze politice, aş spune că nu am, cu siguranţă, nimic de-a face cu o Academie politică. Am acceptat totul, cu condiţia să fie de ordin exclusiv artistic, şi strig în gura mare că nu înţeleg să fiu amestecat în nimic din ceea ce e de ordin politic. Nu există cale de mijloc.
Unde eraţi, Sire, când sovieticii ne-au evacuat din casele noastre în miez de noapte şi plină iarnă 1944, şi ne-au luat tot avutul, iar noi cu copiii în braţe plângeam pe străzi? Unde eraţi Voi Sire, regele iubit al românilor? Iar noi, tot naivi, vă iubeam şi credeam că eraţi ataşat nouă şi că ne veţi salva de comunişti!…
Ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României la Chișinău, Marius Gabriel Lazurca, este singurul ambasador al unui stat membru UE și NATO care aparține sufletește și canonic, prin liberă alegere, unei structuri religioase conduse de la Moscova. Întrucât nu este vorba despre o persoană privată, faptul nu poate să nu ridice semne de întrebare. Presa de la Chișinău și București a scris despre complicitățile ambasadorului Lazurca cu structura locală a Patriarhiei Ruse de la Moscova și despre canalizarea către această structură a unor importante fonduri bugetare ale Statului Român, ca urmare a lobby-ului făcut de respectivul diplomat.
Ca şi în cazul Ponta, MRU are soluţia renunţării la titlu (de demnitar) după eşec. Şi cînd mă gîndesc că Andrei Pleşu voia să-l cloneze, ca ungurenii clonaţi să ocupe „locul potrivit”! Eh, mai greşeşte şi Pleşu…