Paul Goma rămâne viu, numai că depinde și de noi să rămână viu. Și dacă nu l-am auzit când trebuia, măcar să nu-l uităm. – Magda Ursache
Exilul românesc din Franța către Radu Preda: “Este inacceptabil, ca să nu spun jignitor, ca opera şi activitatea lui Paul GOma să fie prezentate trunchiat, selectiv şi să se mai şi sublinieze acest lucru.”
Un grup de scriitori și ziariști i-au adresat de ziua Unirii Basarabiei cu Țara un Apel președintelui României pentru a i se oferi marelui scriitor român Paul Goma Ordinul Național „Steaua României” post-mortem.
Paul Goma despre cetățenia lui română și puiul de bolșevic Vladimir Tismăneanu în 11 puncte
Poimâinele îi aparţine lui Cezar Ivănescu! „De această rangă a auzit tot Comitetul Culturii şi al Educaţiei Socialiste, CC-ul PCR-ului, Miliţia şi Securitatea şi a auzit şi plutonierul major, Nic. Manolescu, care a şi scris un eseu despre ranga-balanga mea, că el nemaicitind cărţi, despre ce să scrie…”
Cezar Ivănescu, insurgent de cursă lungă (cât o viaţă de om, oprită barbar de un medic ignorant) a “beneficiat” de urmărire continuă. A intrat în vizor de la 18 ani, în context ’58, al retragerii Armatei Roşii din RPR
“Li se părea firesc să li se ofere ceea ce era refuzat omului de rând şi aduceau, la nevoie, elogii şefului statului – Ceauşescu – în termeni înduioşători…”
Vă spun La mulți ani rodnici! cu respect și cu afecțiune, Paul Goma. Eu am nevoie de dumneavoastră, de scrisurile dumneavoastră de forță!
În 1992 marele om de cultură Gabriel Liiceanu dădea la topit cărțile lui Paul Goma!
Un Muzeu al Rezistenţei la Bucureşti ar reprezenta astăzi un proiect necesar, ultimul lucru dorit de tovarăşii falsificatori de istorie ca Alexandru Florian