Vă mai aduceţi aminte de filmul lui Andrei Wajda, Totul de vânzare? Artiştii importanţi sunt doar aceia care creează metafore, sintagme, iar comunismul era excelent definit prin acest film, prin acest titlu. Pe care îl putem aplica şi Casei de licitaţii Artmark.
In baza acestui material va oferim si cateva dintre proiectele derulate de ICR Paris din banii nostri, pentru “promovarea” culturii “romane”: Tismaneanu, tigani, vulgaritate. Nu lipseste Poneiul-roz care la ICR Paris s-a facut mare si cacaniu.
Mă mir că acest co-traducător al lui Heidegger n-a învăţat nimic din „Sein und Zeit”, că logica i-a rămas străină şi duşmană. Mă aşteptam ca Liiceanu să ne spună, în sfîrşit, cum de a primit cadou toată infrastructura „Editurii politice”, să ne spună şi nouă dacă ştia că soţia lui Andrei Pleşu, Catrinel, şi Gabriela Adameşteanu, colaboratoarea sa de la GDS, semnaseră cîte un angajament cu DIE!
Banii se dau cash, dar vin tot din « subvenţii şi donaţii ». Alte obligaţii ! Liderii de partide se îmbogăţesc cu milioane de euro după fiecare campanie electorală. S-a creat astfel în România o clasă a marionetelor politice. Una amorală, insidioasă, periculoasă, în frăţietate cu înalta criminalitate politică şi cu mafia transnaţională. Consecinţa nefastă este aceea că noi nu avem un Parlament al naţiunii, ci o jucărie politică în mâna câtorva clanuri de spoliatori.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
Asocierea politică de sfârşit de an, prin refacerea emanaţiei criminale a anilor ’90, i-a făcut pe ‘intelectualii publici’ să se trezească în postura de budă publică în care lichelele urinează patologic.
Intr-o sala semi-goala de la Muzeul Taranului Roman (?!), ocupata mai mult de sculele jurnalistilor, fostul presedinte al tuturor romanilor, in prezent reprezentantul oficial al ungurenilor din Romania, Traian Basescu, a sustinut un discurs bizar, care fara indoiala va ramane in analele istoriei, la categoria “Tudor Postelnicu”.
Din declaraţiile unor mari istorici români contemporani, ca Gheorghe Buzatu, Dinu C. Giurescu, Florin Constantiniu, Dan Berindei şi alţii, reiese că Larry Watts a venit cu o contribuţie importantă la desluşirea unor semne de întrebare din istoria recentă a României. „Oare pe cine ar trebui să credem? Pe Tismăneanu, Pleşu şi gaşca lor sau pe Buzatu, Giurescu, Constantiniu şi Berindei?”
Scriitorul anticomunist Radu Portocala a realizat o analiza in care prefigureaza actualele lovituri la adresa integritatii nationale, intreprinse frenetic de Troika Orban-Basescu-Tokes, si avand ca tinta federalizarea Romaniei, cu scop final dezintegrarea statului national unitar roman.
A plecat Patahârbici, adică monstrul, a venit puicuţa lui! Va fi iar o viaţă grea la ICR New York pentru românii care au alte opinii decât cele ale Doiniţei Uricariu. Ea va ignora cu „elan patriotic” valorile care nu-i sunt pe plac. Marga sau cine a numit-o a fost inconştient, total dezinformat, fiindcă ea a supt de la vaca ICR, a fost la toartă cu Şuteanca, iar acum va suge în continuare. Noii ICR-işti au fost numiţi politic, fără concurs, confirmând marele adevăr că nu trebuie să ai de-a face cu „oficialii” dacă vrei să realizezi ceva pentru ţara ta! Ce va mulge Doiniţa din acest nou uger care i s-a dat, nu vă puteţi închipui!