Să ştiţi că noi aşa am rezistat în istorie, prin răbdare şi rugăciune. Asta putem face şi acum: să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute să putem răbda toate necazurile şi nenorocirile care vin peste noi. La ora actuală nu avem altă cale decât răbdarea şi rugăciunea.
Or, a deconstrui această unitate culturală, a nega specificul lumii româneşti înseamnă a anula dreptul la existenţă al acestui popor, care nu-şi poate găsi sensul pe această lume şi nici apăra locul lăsat de Dumnezeu dacă nu ştie ce este, ce preţ are moştenirea părintească şi de ce trebuie să o păstreze.
Statului îi revin respectarea legii şi a îndatoririlor cetăţeneşti, iar Bisericii, respectiv lui Dumnezeu, îi dăruim trupul şi sufletul. De aceea creştinul trebuie să lupte pentru drepturile fundamentale ale credinţei sale.
“Azi dupa-amiaza Barbaneagra si echipa lui de la Televiziune au venit sa continue filmul început acum vreo trei-patru ani. De la 5,00 la 7,00, cu reflectoarele în fata si pe laturi. A trebuit sa ma supun. Cunosteam întrebarile-dar nu raspundeam întotdeauna asa cum as fi vrut. În orice caz, am spus lucruri pe care le repetasem în multe din scrierile mele; dar uneori le-am spus fara nuante, poate chiar brutal.”
De ziua lui Mircea Eliade (9 martie 1907-22 aprilie 1986) Ziaristi Online publica o colectie de marturii si informatii mai putin cunoscute despre viata si moartea sotilor Eliade, relatate la prima mana de Stelian Plesoiu, un fost student al Universitatii din Chicago care a avut sansa sa petreaca mai multi ani alaturi de geniul roman al secolului XX, cel care s-a autodefinit drept “un subiect si un agent al Istoriei”.
Oricum, de la Eminescu până azi starea geopolitică a României nu s-a schimbat! S-au schimbat numai etichetele forţelor de presiune politică, nu şi purtătorii lor. S-ar putea ca de acum încolo să se schimbe ceva, odată cu schimbarea polilor de putere, ce se prefigurează. Criza actuală este mai mult decât exteriorizarea escrocheriilor din lumea finanţelor, este un simptom care va duce la o redistribuire a centrelor de putere, pe alte trasee, în care întâlnim vechile centre imperiale, de la China, India, Iran, la lumea arabă. Nu ştiu dacă, pe lângă acestea, va mai funcţiona imperiul din umbră, atât de prezent în manipulările financiare şi a cuvintelor!
După cum heruvimii se bucură de nemurire, noi ne bucurăm de înviere în unul şi acelaşi paradis, început al unui cer nou şi pământ nou. Oare poezia lui Eminescu, care se inspiră din marea credinţă a părinţilor noştri, ce au primit adevărul Învierii din predica Sfinţilor Apostoli Andrei şi Filip, nu ne aduce nicio mărturie provenind din zestrea strămoşească din care ne-am plăsmuit ca neam la Mare, Dunăre şi-n Carpaţi?
Majoritatea românilor au ajuns deja să înţeleagă că ceva nu merge bine – totul se duce de râpă, dar nu ştiu ce să facă. Iar pentru că arhitecţii peisajului cotidian ştiu şi ei că s-a ajuns la acest moment de criză, oferă soluţii. De pildă, televiziunea, unul dintre principalii arhistrategi ai războiului dus împotriva noastră astăzi, ne propune să stăm liniştiţi în fotolii pentru a urmări talk-show-urile unde alţii îşi vor bate capul cu problemele noastre.
Dacă într-o formă artistică Adevărul şi Frumosul sînt nedespărţite[6], acea artă este teologică, fiindcă exprimă o cunoaştere a unui mod al unităţii lor ca chip al Unităţii din care s-au născut, făcînd audibil cum clipa strigă după eliberarea ei de secrete şi îmbrăcarea ei în Taină. Arta teologică ne aminteşte că Dumnezeu este mai aproape de noi decît noi de înşine.
IPS Hierotheos despre Romani: M-am emoţionat profund de dragostea oamenilor. Nu suntem vrednici să slujim astfel de oameni binecuvântaţi şi vom da seama în faţa lui Dumnezeu de modul cum abordăm această sete şi dragoste a lor. Nu am cuvinte să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest dar şi îmi doresc să răspund acestui mare dar al lui Dumnezeu de a ne fi făcut slujitori ai unui popor atât de binecuvântat.