Extras din “KGB-ul în Revoluţia Română – Mărturii şi Documente din Arhivele SRI, CNSAS, Senatului şi Instanţelor de judecată din România”, Mica Valahie, 2015 – Victor Roncea şi col. (r) Marian Rizea
“De la dl Tismăneanu am aflat cu toți (grație cărții sale de memorii – Nomenklaturika vs. Nomenklatura sau lupta lui David cu Goliat) că a fost coleg de școală cu dl Nicu Ceaușescu și că, deși prieteni, cel din urmă l-a împușcat pe cel dintâi, în picior, cu un glonț. Iată o disidență începută foarte timpuriu.”
După teleconferinţa din 17 decembrie 1989 Nicu Ceauşescu uzând de atribuţiunile ce-i reveneau în calitate de prim-secretar P.C.R. al Comitetului Judeţean Sibiu şi preşedinte al Consiliului Judeţean de Apărare a anunţat membrii biroului judeţean de partid şi pe ceilalţi factori de conducere din judeţ că se găsesc în alarma şi că „din acest moment se află în stare de război”.
A doua zi, Brucan m-a rugat sa-l insotesc la o intrunire a Grupului de Dialog Social. Tocmai le aprobase preluarea palatului pe care il renovase cu mare grija Nicusor Ceausescu. In imobilul din Calea Victoriei se adunase toata floarea intelighentiei romanesti. Erau acolo Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Stelian Tanase, Gabriel Andreescu, si Radu Filipescu.
Gândul meu se-ndreaptă spre bunicul meu, care a fost deţinut politic, şi spre bunicul soţiei mele, fost deţinut politic şi el, spre toţi foştii deţinuţi politici şi luptătorii din munţi, care în loc să fie onoraţi astăzi, ei şi urmaşii lor, sunt înlocuiţi pe scena publică de urmaşii torţionarilor din anii ’50, care ne-nvaţă ce e bine şi ce e rău.
,,Cred că majoritatea celor care m-au calomniat pe acest subiect au fost și, mai corect, sunt încă și astăzi colaboratori ai Securității. Dar răspândirea ofițerilor și agenților acoperiți în presă merită o discuție separată!”, Petru Romoșan
Îi voi răspunde deocamdată doar bloggerului de la Washington, pseudoprofesorului de ştiinţe politice Vladimir Tismăneanu: Rembo îl salută pe Onanistu’! Şi multă sănătate.
Petru Romosan afirma la vremea declansarii scandalului ca este victima razbunarii unor mogulasi culturnici, nominalizandu-i pe Mircea Dinescu, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu, pe care i-a catalogat drept agenti de influenta ai Securitatii si ai altor servicii secrete, straine.
Iata prezentarea transmisa in scris de Mark Taplin pentru o contracoperta a lucrarii coordonate de Victor Roncea: “Desi etica Departamentului de Stat nu ne permite sa sprijinim direct cartea dvs, aceasta nu ma impiedica insa sa va felicit pentru alegerea subiectului. Cred ca regiunea Marii Negre revine in atentia comunitatii mondiale si consider ca dvs, alaturi de Charles King si alti scriitori si analisti internationali de marca, aduceti o contributie foarte importanta la intelegerea evolutiei acestei zone in ultimii ani.” – Mark Taplin