Constantin Barbu il aneantizeaza pe Nicolae Manolescu: “Vreau să-i explic lui Manolescu însuşi de ce e prost când scrie despre Eminescu şi Noica”
Nicolae Manolescu a căpătat tupeul de a se sinucide de mai multe ori la rând. Prima dată s-a sinucis mortal când a scris Despărţirea de Eminescu în Dilema patriotului german Andrei Pleşu. Manolescu îl prefaţa acolo pe ganeful plagiator Zigu Ornea, cel care dăduse manuscrisul lui Noica despre Hegel agentului “Şerban”, nimeni altul decât sinistrul Pavel Apostol. Sinistrul făcuse raport către Securitatea lui Dej şi Noica fusese arestat cu întreg lotul Noica-Pillat. Iar lotul Noica-Pillat primise un sfert de mileniu de puşcărie de executat. Acest Zigu Ornea era nelipsit împreună cu Nicolae Manolescu la “colocviile ideologice” care se ţineau la cominternistul Gheorghe Rădulescu, mai cunoscut sub numele de Gogu. E Gogu pe care-l pălmuise Mircea Eliade între cele două războaie mondiale.