Fiind investit în martie 1974 Preşedinte al României, N. Ceauşescu nu a ignorat la un moment dat, către sfârşitul anilor ’80, pe atunci când era preocupat de finisarea proiectului Casei Poporului, ca pe splaiul dâmboviţean al construcţiei faraonice să se ridice un impozant monument – acela al Mareşalului Ion Antonescu!
La o reuniune a conducerii de partid N. Ceauşescu se va desolidariza de „tarabagii” fracţioniştilor, ceea ce l-a determinat pe comentatorul politic să consemneze fără reticenţă[4]: „Atunci, probabil, s-a pus şi primă semnătură pe actul de condamnare la moarte a lui Nicolae Ceauşescu[5], pe care îl va impune definitiv fiul tejghetarului Bruckner, de pe Lipscani” .
„Pentru mine, un lucru este clar: americanii şi englezii au făcut în România diverse experienţe, au jucat pe diferite cărţi, au jucat pe cartea Maniu şi n-au reuşit, au jucat pe cartea bandelor de spioni şi sabotori reacţionari, tot peste mână, au jucat pe cartea legionarilor şi n-au reuşit; au jucat pe cartea greco-catolicilor – partidul a dejucat admirabil această manevră şi a câştigat poziţii noi; acum joacă pe cartea ungurilor catolici, nu vor reuşi. Ei au însă o carte pe care se poate juca cu mult succes, este cartea sioniştilor, cartea evreilor…” – Petru Groza, iunie 1949
În anii ’60 ai secolului XX relațiile României cu marele său vecin din răsărit – URSS, subordonate în întregime intereselor sovietice în epoca postbelică a lui I. Stalin, mai echilibrate în perioada lui N. Hrușciov, însă, nici odată excelente, s-au răcit și tensionat, uneori, in extremis.
Lucrare discutată în cadrul Secției Istorie Contemporană a Institutului de Istorie, Stat și Drept al AȘM și recomandată spre editare de către Consiliul Științific al Institutului de Istorie, Stat și Drept al AȘM.
„În timpul uneia din numeroasele ședințe de judecată la care a fost supus domnul generalul Vlad, domnia sa a recurs la o butadă, pe care o citez: procesul lui Nicolae Ceaușescu s-a judecat la București în noaptea de 7 spre 8 iulie 1989, sentința s-a dat la Moscova pe data de 4 decembrie 1989, iar execuția sentinței a avut loc la Târgoviște pe 25 decembrie”, a mai spus generalul Rogojan.
Larry Watts: “Pe fiecare plan a minţit Pacepa. Dar noi am controlat pe linie de servicii. Documentele publicate din arhivele Securităţii arată clar că Pacepa era considerat un agent sovietic, la fel ca şi Caraman.”
Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu lanseaza astazi, la ora 17.30, la Targul de Carte de la Iasi, mai multe lucrari importante, printre care si „Nicolae Ceauşescu – biografii paralele, stenograme, agende, cuvântări secrete, dosare inedite, procesul şi execuţia” (Colecţia OPERA OMNIA, 2011) in care puteti gasi documente publicate in premeiera, cum ar fi decretul redat intr-un capitol al cartii, preluat de Ziaristi Online cu titlul Cum l-a gratiat Ceausescu pe Pamfil Seicaru. Profesorul Gheorghe Buzatu si portalul Ziaristi Online publica DECRETUL
“Românii sunt un popor fără istorie … destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. … Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. …Dispariţia lor de pe faţa pământului va fi un pas înainte.” – Fredrich Engels, ianuarie 1846
„Lupta mea nu încetează. Nu am nimic de retractat, nimic de regretat dintr-o luptă străbătută din dogoarea unei convingeri. Dacă lupta a fost pierdută, nu însemnează că a fost nedreaptă cauza. Aş vrea ca evenimentele să-mi dovedească netemeinicia temerilor mele şi fericit aş fi, chiar cu preţul unei existenţe pribegite pentru restul vieţii, să nu fi avut dreptate şi o colaborare cu Rusia sovietică să fie posibilă, România păstrându-şi întreaga ei suveranitate. Lupta mea încetând, nu mai am nici un rost de a conduce mai departe Curentul”.