FOTO/AUDIO/VIDEO de la lansarea cartii Fereastra Serviciilor Secrete – Romania in jocul strategiilor globale”
Nu s-a ţinut cont că acest comunism a apărut la Londra, unde Marx studia şi scria, pe banii lui Engels, la British Museum, că principiile de organizare sunt aceleaşi, cum am văzut, mai puţin lupta de clasă, supralicitată din motive ideologice şi de putere de către Lenin şi Stalin.
VIDEO Exclusiv Ziaristi Online. “Sa nu fim acuzati de agresiune nationalista, tocmai de catre cei care ne obliga sa nu uitam umbrele trecutului” – Aurel Rogojan la lansarea cartii “Fereastra Serviciilor Secrete”
Omul de catedra Aurel I. Rogojan, un impatimit al reglementarilor si regulilor clare, al unei taxonomii fara echivoc la care trebuie sa faca apel slujitorii informatiilor pentru securitate nationala, ne prezinta intr-un mod echilibrat si in baza unor date si informatii devenite publice, evenimente unicat, biografii ale oamenilor cu merite, dar si ale ale unor tradatori platiti gras, precum si o evaluare bine documentata a increngaturilor de interese ale serviciilor secrete din tarile vecine si nu numai.
“Ceea ce impresioneaza cu adevarat in Fori Imperiali, in imediata apropiere a Colloseumului, vandalizat de lacomia papilor, sunt statuile impunatoare a opt daci inaltate pe Arcul lui Constantin. Statui care difera fundamental de reprezentarea prizonierilor barbari. Sunt statui ale unor daci in tinuta aristocratica, cu mainile libere si chipurile contemplative, cu privirile atintite undeva departe , pe directia nord-est, adica spre Dunare si Carpati.”
„Trădarea, ca şi trecutul, nu se prescrie. Această carte este o mărturie pentru generaţiile viitoare a chinurilor prin care trece România azi”, a declarat Victor Roncea, jurnalist. În opinia generalului Vlad, cartea „răstoarnă prejudecăţile, aduce în lumină adevăruri tulburătoare şi avertizează asupra pericolului ce paşte identitatea naţională”.
După decembrie 1989, s-au înmulţit demagogii neamului şi deodată cu ei cei ce-şi fac o meserie din înjurătura de neam, din blestemul neamului, căutători de multiple şi polimorfe defecte etnice, blestemând poporul pentru propria lor nulitate, ca şi cum poporul s-ar fi îndatorat prin vremuri pentru stârpiturile de acum. Sufletul acestui monstru bicefal este treierat de ură şi minciună chiar fără s-o ştie şi cel mai neînsemnat moment îl trădează, îl face să-şi dea arama pe faţă.
„Detest patriotismul”, declara Andrei Şerban la Turcescu în emisiune. „Ce mă enervează la poporul român este că există”, a fost replica de neuitat a lui Stelian Tănase, în emisiune la Ion Cristoiu (martie, 2009). „Mă sîcîie naţia asta”, găseşte cu cale Andrei Pleşu să (ne-o) zică. Pentru Patapievici, cît se poate de european, suntem „roşi de spirvechită românească”.
Îmi asum din nou riscul de a vorbi despre patrie, deşi ştiu bine că pot fi acuzată ori de extremism ori de prostie.
Cu cât îţi pute ce-i aici, cu cât închizi ochii şi te-ai văzut dincolo spre graniţele Ungariei, spre Austria, cu cât uiţi de bălegarul de aici, eşti „ales”, eşti „rafinat”