Când s-au ivit zorii mântuirii noastre – Nașterea Maicii Domnului, Preasfânta Fecioară Maria. Gând de duminică de Elena Solunca Moise
Anul bisericesc se deschide cu praznicul Nașterii Maicii Domnului, ca bun început al mântuirii noastre.
Anul bisericesc se deschide cu praznicul Nașterii Maicii Domnului, ca bun început al mântuirii noastre.
Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-ne,/ Înalţă-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie;/ Fii scut de întărire/ Şi zid de mântuire/ Privirea-ţi adorată/ Asupra-ne coboară/ O Maică Preacurată şi pururea Fecioară, Marie/
“Fi scut de întărire / Şi zid de mântuire./ Privirea-ţi adorată/Asupră-ne coboară,/ O, maică preacurată/ Şi pururea fecioară, Marie”.
„Îndreptă-mi paşii sufletului meu/ pe cărările nerătăcite ale poruncilor tale, Cuvântule,/ având rugătoare pe ceea ce Te-a născut,/ pe pururea Fecioară neîntinată şi fără prihană.”
O suavă sfială învăluie întreaga fire în această zi când cinstim cu evlavioasă cuviinţă naşterea Maicii Domnului, numită de cei din vechime Sfânta Maria Mică
Sărbătorim pe Maica Domnului azi ca şi în alte zile de praznic. Care este temeiul acestei cinstiri? Cine este Aceasta care se naşte? Vom încerca în cele ce urmează să răspundem acestor întrebări. Există un fapt care domină toată viaţa Maicii Domnului, conştiinţa clară a solidarităţii cu toţi oamenii şi slujirii planului lui Dumnezeu, pusă în evidenţă în câteva momente cu semnificaţie deosebită.
Colega noastra Cristina Nichituş-Roncea a primit la Gala de la Horezu Premiul Fotografia Fermecatoare a anului pentru albumul foto “Precum în cer, aşa şi pe pământ”.
“Ne-am obişnuit cu călugări trăind în munţi, printre stânci golaşe, în schituri din lemn uscat, eventual în peisaj hibernal intrând în contrast coloristic cu negrul hainelor lor. Cristina Nichituş Roncea „scrie” cu imagini o carte de alt fel, o carte de idei. “
Fiecare fotografie este parca un tablou pictat in evul mediu, cand oamenii credeau ca a doua zi vine Judecata de Apoi. Aici este fara indoiala maestria discreta a artistei si perfectiune tehnicii occidentale a editorului, care ne lasa sa descoperim noi frumusetea, taina subtila a ortodoxiei, ca si cum ar fi de la sine inteles si fiecaruia accesibila.
Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, cu precădere în lumea monastică, înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean. Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect.