Nae Georgescu: “Pot fi daţi in judecată pentru asta: au uzat şi abuzat de un patron spiritual care are şi acela drepturile lui morale, chiar dacă e mort”
La întrebarea dacă Eminescu a fost sau nu „reacţionar” răspunsurile s-au dat de multă vreme, încă din timpul vieţii scriitorului, când presa ostilă gândirii sale a hotărât că publicistul are toate păcatele unui gânditor potrivnic „progresului” etc. De atunci încoace, destui antieminescieni i-au pus poetului fel de fel de etichete prăpăstioase. Fireşte, una dintre cele mai culpabilizante este aceea de reacţionar.
De ce i-ar deranja, irita, speria, supara, indigna pe unii – vremelnic influenti din pacate – memoria celui ce se odihneste din ziua de sambata 17 iunie 1889 sub lespedea de la Bellu? Cum putem avea o ciupercarie de institute, academii, fundatii, societati si alte ONG-uri, dar nu Institutul Eminescu?
“La citirea acestor elucubraţii ne-am întrebat dacă n-avem de-a face cu-un lunatic… Feriţi-vă, d-lor reacţionari, de-a deschide din nou răni abia vindicate… Vocea d-voastră pare că sună din mormânt!”
Ziaristi Online a prezentat, in exclusivitate, rezultatul unui demers publicistic deosebit, de recuperare si redare a adevarului privind boala si moartea lui Eminescu. Lucrarea CARTEA TRECERII, o abordare filologica realizata…
Nu cumva, în goana după noutate, inventând atâtea concepte care de fapt nu există, dl. Răzvan Codrescu are definiţia dânsului şi pentru „creştinism”, un fel de pat care, rotund fiind, îl evită prin aceasta pe proprietarul Procust? Mai departe de aici, totul este combinare măiestrită unor lucruri n’esistente.
După cum vedem, fiind ceva fugitiv, nici procesele verbale ale autopsiilor nu s-au păstrat. Socotind că la Ministerul de Instrucţie se găseşte copia procesului verbal, fiindcă fusese la autopsie şi un reprezentant al acestui minister, am pornit-o într-acolo, dar mi s-a răspuns că arhiva mai veche de 30 de ani a fost dată Arhivelor Statului. Imediat ce am auzit, fără multă gândire m-am şi dus la depozitul tuturor vechiturilor de acte, în speranţa de a vedea cât mai repede hârtia mea dorită.
Atât vă spun şi vă rog să spuneţi la toţi că nenorocitul meu frate a murit, în cea din urmă mizerie şi moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru. Să ferească D-zeu şi pe cei mai răi oameni din lume să fie instalaţi la D-rul Şuţu, că fiecare va avea sfârşitul iubitului meu frate
”Doctorii mă asigură… că în câteva zile are să-şi vie cu totul în sine. Susţin cu toţii că este la cap o rană ca la picioare, din a cărui cauză nu poate articula nici un cuvânt. De toată persoana se teme, fie bărbat sau femeie, numai de mine nu.”