Lucian Boia, prizatul autor de romane de ficțiune al editurilor Humanitas și UM 0225 a CIE, fosta DIE, afirmă adeseori, auto-plagiindu-se în șablon, că Stefan cel Mare habar n-avea că e român ci moldovean și că, evident, vorbea “moldovenește” și nu limba română.
LOCUL ACESTA UNDE ESTE ACUM MOLDOVA ŞI ŢARA MUNTENEASCĂ ESTE DREPT DACIA, CUM ŞI TOT ARDEALUL ŞI MARAMUREŞUL ŞI CU ŢARA OLTULUI. ASTE NUME MAI VECHI DECÂT ACESTA, DACIA NU SE AFLĂ, ÎN TOŢI CÂŢI SUNT ISTORICI. (M.COSTIN:1632-1691, DE NEAMUL MOLDOVENILOR)
Din ce în ce mai des invocă “moldoveniştii” în viaţa publică criteriul “anexării” Basarabiei de către România. Coloratura roşietico-bolşevică îi împiedică să pronunţe cuvântul unire, descoperind impudica tendinţă de a o echivala cu raptul din 1812. Printre rânduri mai răzbate incitarea mascată la ură între ruşi şi români.
Prin utilizarea unor mijloace de propagandă și chiar manipulare se urmăreşte creşterea artificială a numărului etnicilor maghiari, ca bază demografică, în scopul continuării demersurilor pentru obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Metodele folosite amintesc de practicile din timpul Imperiului Austro-Ungar, când etnia era echivalată cu limba vorbită cel mai bine dar și de perioadele recente, după 1990, când, opinia publică din ţară şi străinătate era dezinformată cu privire la existenţa în România a trei, apoi a două milioane de maghiari!