Recurgem la această întoarcere în timp și în memorie, tocmai pentru a face posibilă acea necesară ieșire din uitare! Pentru că, noi, românii, prea uităm! Prea ne ștergem, uneori, memoria cu buretele nepăsării! Or, datoria noastră este una: „Să dăm la fii ce-avem de la părinți! Un adevăr din veac, din totdeauna!”.
Academicianul Nicolae Manolescu e incult în materie de Eminescu față de Eugen Simion. Ceea ce este aproape același lucru, degeaba îl jignește cu apelativul Poulidor.
Cum a sărit stalinistul Eugen Simion de la Lupta de clasă direct la Sorbona din Paris sunt puțini care știu. Dar știu.
Volumul conţine multe dedicaţii poetice închinate Marilor Bărbaţi ai Neamului românesc: Mihai Eminescu, Mihai Viteazul, Grigore Ghica, Alexandru cel Bun, Mareşalul Ion Antonescu, Alexei Mateevici, Dumitru Matcovschi, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Ion şi Doina Teodorovici, Gheorghe Buzatu, Valeriu Gafencu, s.a.
Vor, oare, românii, mai mult decât europenii zilei, să știe ceva pentru petecul lor de cer? Nu se pare, deși fronturile politice sunt agitate, zona sensibilă a vieții intelectuale este și ea agitată spre incendii și cutremure.
La rândul lor, agenții serviciilor de informații austro-ungare, care au urmărit cu rigoare ideile lui Eminescu şi erau la curent cu „visele” sale, numeau statul preconizat de el „Dacisches Kaiserreich”.[14] Numele lui Eminescu devenise cunoscut în cercurile politice austro-ungare, iar avertismentele au început să-i sperie pe politicienii români.
Eminescu a fost un membru marcant al Societăţii Carpaţii, a cărei ţintă a fost unirea Transilvaniei cu România. De aceea, va şi brutal desfiinţată în ziua de 28 iunie 1883, când a fost sechestrat şi poetul în “cămeşoiul de forţă” şi dus la sanatoriul lui Şuţu.
Acţiunea liberă “Eminescu recită prin vocea noastră”, iniţiată de cunoscutul activist Mihai Tociu şi organizată în Piaţa Universităţii de asociaţiile Toleranţă Zero, MOV şi Civic Media, a ajuns la a treia ediţie.
“Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie şi colo marea domnişoarã”; apoi Eminescu scuipă de câteva ori, începu să râdă şi se aşeză…
Este, oare, Eminescu? Dacă da, am putea vorbi de o a cincea fotografie care să se adauge la cele patru certe, ce reflectă trecerea prin viaţă a Românului Absolut.