Ne face plăcere să reproducem azi un articolul despre Eminescu – modelul dintâi al ziaristului român – al unuia dintre cei mai redutabili jurnalişti ai presei române, Corneliu Vlad
În România, însă, ard orașe și târguri întregi, observă cu amărăciune ziaristul de la ”Timpul” Mihai Eminescu
Unii intelectuali au dat drumul unui şuvoi de invective, maculând întreg trecutul românesc şi, odată cu el, poporul român din toate timpurile
Părintele Visarion Puiu despre Catedrala Mânturirii Neamului: “să fie în acelaşi timp un monument de artă naţionala, deci o mândrie a întregului neam românesc”
Eminescu: Înfiinţarea unei mitropolii romano – catolice în Bucureşti ne-a dovedit fără îndoială o lipsă de tact din partea Scaunului papal.
La acest ceas eminescian, a ieşit din bârlog şi fratele triumviratului Patapleşanu (Patapievici-Pleşu-Liiceanu), adică cel din mijloc
Patapievici si Boia, scosi din Scrisoarea I: “Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el.”
“Existã „elite” care s-au sãturat de Eminescu, dupã cum un improvizat „personaj” a ajuns sã se sature de România. “
Înțeleg că în programul de revizuiri al lui Lucian Boia trebuia să-și aibă locul și Eminescu…
Mihai Eminescu: “La un an nou” – “Timpul”, 1 ianuarie 1883 (ultimul an de presă)