Rusia a anunţat trecerea la un program de înarmare fără precedent din epoca sovietică până astăzi, este vorba de 650 miliarde de dolari până în 2020. Premiera o constituie faptul că nu este vorba numai de armament rusesc, ci şi din cel produs de Occident, dar mai sunt unele aspecte care denotă preocupările Rusiei, şi anume rolul primordial acordat Kurilelor şi Mării Negre.
Prin parteneriatul strategic pe care l-a stabilit, in ianuarie 2011, cu Ucraina, Turcia isi activizeaza relatiile cu unul dintre riveranii pe o mare intindere la Marea Neagra si da perspectiva colaborarii extinse intre doua state care nu fac parte din Uniunea Europeana.
În Japonia există o zi de comemorare a pierderii Teritoriilor de Nord, iar acest diferend ce durează de aproape şaizeci şi şase de ani a stat în calea încheierii unui tratat de pace între Uniunea Sovietică şi Japonia, după 1991 între Rusia şi Japonia. Juridic, cele două state se află în continuare în stare de război.
România a devenit adversarul principal al Rusiei în regiune din mai multe motive. Enumăr doar o parte:
Omenirea, spune Rosenau, a intrat intr-o perioada politica postinternationala, care este marcata de turbulenta la scara mondiala. Sistemul mondial nu mai are ax si directie (fluxurile sale sunt contradictorii, cu directii care se rastoarna axial de la un moment la cel urmator, sporind incertitudinea si declansand anomalii in cascada).
Orice conflict (geo)politic are doua dimensiuni. Una obiectiva, care tine de configuratia din teren, datele etno-religioase, demografice, militare, istorice, geografice etc
Problema pe care România o are este că lumii îi pasă de ea. Mai precis, imperiile se ciocnesc acolo unde se află România. Ultima repetiţie a fost Războiului Rece. Astăzi, în acest moment, lucrurile par mai uşoare sau cel puţin mai puţin disperate decât erau înainte. Totusi, aşa cum am discutat în Borderlands, marile puteri s-au exprimat clar din nou şi, prin urmare, România devine şi mai importantă pentru alţii. Nu îmi este clar dacă românii realizează pe deplin deplasarea vânturilor geopolitice. Ei cred că pot să se ascundă în Europa şi probabil că pot, dar eu bănuiesc că istoria va ajunge din nou la România.
Indeosebi ca centru al traficului si al drumurilor, bazinul pontic realizeaza cel mai bine imaginea unei rascruci deschise tuturor influentelor. Doua mari cai se indreapta de la malurile Marii Negre catre Asia Centrala: una, cea mai veche, are ca punct de plecare porturile Crimeei, merge de-a lungul Marii de Azov, urmeaza cursul Donului, se indreapta prin stepa catre varsarea Volgai si, trecand intre Ural si Caspica, se abate spre Turkestan, pentru a regasi in inima marilor masive muntoase ale Asiei marginile misterioase ale tarii serilor, stramosii actualilor chinezi. Acesta este „drumul matasii” venit din Extremul Orient, care a fost parcurs de caravanele negustoresti din antichitatea cea mai indepartata pana in secolul lui Pegolotti.