Mircea Cartarescu: “Afirmatia Hannei Arendt ca pana si nazistii germani erau indignati de salbaticia masurilor luate de romani impotriva evreilor incep sa nu ni se mai para atat de nedrepte.”
Manolescu apare foarte zăpăcit între talentul fostelor iubite (frumos prezentate!), calitatea literară a unor obscuri discipoli sau angajaţi (Lefter, Chifu etc.) şi între, vă rog să mă scuzaţi, “aripa geniului” care l-ar fi lovit cică pe Cărtărescu direct în freză (exact la 33 de ani după ce plagiase prima dată, la debut, chiar în poemul Căderea dedicat protectorului însuşi care, necitind niciodată marii poeţi ai lumii, i-a lăudat patru versuri copiate din Pound…)…
Acesti eroi pupincurintelectualissimi au lucrat asa de osardios la prefacerea Romaniei incat dupa 23 de ani de lupte seculare, tarisoara a ajuns iar de unde a plecat, la curul lui Iliescu.
O campanie a criticilor de vocaţie e necesară ca aerul, să-i mai oprească pe privilegiaturişti (mulţumesc, Şerban Foarţă!) în lansajul ICR-ului, varianta Patapievici. Politica noastră culturală a fost canalizată rău dacă s-au făcut 13 traduceri din Dan Lungu şi numai 12 din Eliade. Breban a fost tradus de ICR? Dar Buzura, care a fondat Institutul?
Evident, daca ai ghinionul sa fii contemporan cu Rica Basescu si Jean Pataputievici, poti sa muncesti si sa ai talent cu carul, ei nu-ti ofera nici o sansa sa realizezi ceva de soi pentru tara ta!
Emanuil Gojdu, 1862: “Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, caci m-am nascut Roman: iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste a starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei mele”.
Valoarea lui Cărtărescu, Andrei Şerban, Silviu Purcărete sau Dan Perjovski e după cât investeşte în ei ICR. Ca şi în Andrei Pleşu, deşi investesc şi alţii, cum e Humanitas, care la randu-i este subventionata, iar ultima lui carte, despre parabolele lui Iisus, premiată pe blat de Uniunea Scriitorilor, în chiar vinerea Târgului, dar nu la Târg, este un cogea truism.
Vă imaginaţi că vreunul din şefii culturii a văzut acest spectacol?! Ei bifează. Bifează încă o groapă, încă o gaură în punga poporului român şi în capul lor de jivine hrăpăreţe! Dovadă ce face domnişoara Ştefania, e manager cultural, promovează mizerii, colportează de colo-colo nonvalori, îi adună pe toţi handicapaţii lumii şi-i dă pe piaţă, la proştii de români, adică face ceea ce a învăţat de la şefii ei ICR-işti!
V.I. Tismaneanu: Daca Basescu va arunca din nou Romania in haos, dupa cum preconizeaza impreuna cu armata lui de neromani, de data aceasta s-ar putea sa mearga la fund cu ea, pentru totdeauna, cu tot cu ungurenii lui, dar nu ca capitan ci ca acel rattus norvegicus, de undeva de pe langa belgicum, din cei care parasesc primii corabia…
Mă mir că acest co-traducător al lui Heidegger n-a învăţat nimic din „Sein und Zeit”, că logica i-a rămas străină şi duşmană. Mă aşteptam ca Liiceanu să ne spună, în sfîrşit, cum de a primit cadou toată infrastructura „Editurii politice”, să ne spună şi nouă dacă ştia că soţia lui Andrei Pleşu, Catrinel, şi Gabriela Adameşteanu, colaboratoarea sa de la GDS, semnaseră cîte un angajament cu DIE!