Pacepa recunoaște în ultimul volum la care este coautor că de fapt NKVD/KGB l-a recrutat și i-a sponsorizat ascensiunea în structurile române de securitate ale statului. De asemenea, Pacepa s-a lăudat cu faptul că primea instrucțiunile direct de la Saharovsky, atât în volumul „Orizonturi roșii” din 1987, cât și în volumul recent din 2013.
În mod evident, Pacepa şi susţinătorii lui sunt îngrijoraţi că noi nu îi acordăm nicio atenţie omului din spatele cortinei, care ar putea să-l demaşte drept un vrajitor fals a cărui informaţie nu este nici pe departe cea mai bună sau cea mai puternică aşa cum ar vrea ca noi să credem.
Comintern agent Willi Münzenburg is credited with inventing the Soviet front organization and the “clubs of innocents” (or “useful idiots”) through which he manipulated unsuspecting Western opinion. In similar fashion Pacepa and company persist on running with the lie that Communist Romania during 1963-1989 was a Soviet Trojan horse and its independence a sham. That lie falls before overwhelming archival evidence to the contrary.
După încheierea Războiului Rece, ofiţerul german care l-a preluat pe Pacepa din adăpostul pe care şi-l găsise, în iulie 1978, în toaleta publică de sub Catedrala din Köln, a devenit şeful Biroului Federal German pentru Apărarea Constituţiei. În 1996, el a recunoscut în faţa omologului său din Serviciul de Informaţii Externe român că germanii îl predaseră pe Pacepa americanilor în decurs de 72 de ore după dezertarea lui, în parte fiindcă nu se îndoiau că aveau de-a face cu un agent infiltrat de sovietici.
Pentru acei cititorii care nu sunt familiarizaţi cu conceptul, dezinformarea este diseminarea de informaţii false concepute pentru a induce în eroare factorii de decizie şi / sau opinia publică cu scopul luării de măsuri – inclusiv non-acţiune – dăunătoare pentru interesele lor.
In toata opera sa Pacepa face un portret al complicităţii strânse si entuziaste a României în operaţiunile de spionaj anti-americane, anti-Israel si anti-evreieşti sponsorizate de către sovietici. Lucrarea sa nu admite nicio sugestie privind vreun autentic conflict de interese sau vreo fricţiune serioasă intre Bucureşti si Moscova. El continuă aceeaşi linie in Dezinformarea (co-autor Ronald J. Rychlak), astfel infuzând lucrarea cu dezinformare mai degrabă decât să explice fenomenul.