Cioran, Eliade, Noica, Bernea, Mircea Vulcănescu rămân băieţii răi ai filosofiei, istoriei religiilor, sociologiei, dar Crohmălniceanu e prezentat ca „victimă a persecuţiilor staliniste”
Cominternul punea la cale și alte provocări: raiduri comuniste în satele basarabene, atacuri asupra jandarmeriei române și a posturilor de grăniceri, culminând, în anul 1924, cu ocuparea orașului basarabean Tatarbunar, declarat «capitală a Republicii Sovietice Moldova».
Părintele Paisie Olaru a avut dreptate când prorocea în anul 1990 că, prin căderea comunismului, capul şarpelui a fost strivit, dar veninul acestei năpârci se va răspândi în toată lumea prin coada lui.
Un grup de intelectuali, în frunte cu A. Pleşu şi G. Liiceanu, – la iniţiativa lui Silviu Brucan – a infiinţat, în luna ianuarie, Grupul pentru Dialog Social.
Cand este sincer Lavric? Cand vorbeste cu patos despre sfintii inchisorilor sau cand il elogiaza pe intelectualul obscur Lucian Boia, vechi propagandist comunist, fiul unei dactilografe de la Comitetul Central al PCR de aceeasi origine cu dl. Vladimir Tismaneanu?
Sub umbrela unor asemenea spirite tutelare s-a şi produs actul de „condamnare a comunismului”, însuşit de naivul (ca să nu spun ignorantul), dar orgoliosul preşedinte Traian Băsescu, act concretizat prin faimosul Raport Tismăneanu, capodoperă de mistificare istorică sub a cărui groasă abureală trăiesc politicienii noştri, promotori incorigibili şi de neoprit ai nimicirii României.
Generalul Victor Stanculescu vorbeste, de la Jilava, despre Decembrie 1989, KGB, GRU, Mossad, Elena Ceausescu, asasinarea Grupului Trosca si… “Crima si pedeapsa”
“Ma intilneam prin parc cu Militaru, cu Ionita, cu Magureanu. Am mai avut discutii cu Virgil Ioanid, cu Radu Florian, dar pe alt plan, analizind ce se intimpla […]. Problemele unei posibile miscari alternative la regimul personal al lui Ceausescu le-am discutat mai ales cu cei citiva amintiti mai sus“. – Marele soc, Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu, Editura Enciclopedica, 2004, p. 176.
Should Mr. Tismaneanu choose to emerge from behind his careful insinuations and engage me directly on the arguments I present, he will find a willing partner in public discussion. But fear not, dear reader. I will not hold my breath.
Am înţeles că, deja, lucrarea a început să fie contestată de unii, cu argumentul că autorul s-ar strădui să reabiliteze comunismul românesc. Cred că numai un schizoid ar putea să te bage în NATO şi, totodată, să reînvie secera şi ciocanul la tine acasă. Dar, dincolo de prezumţii bolnave, este cert că scoaterea la suprafaţă, de către Watts, a unor documente înfăţişând România ca un jucător autonom şi de forţă, în politica internaţională, îi deranjează pe unii.