Mass-media e un tăvălug care duce totul de-a valma, în prăpastie. E chiar un entuziasm al răului, o veste despre o nenorocire este anunţată ca o bombă publicistică, boala unor actori ca o fericire. Iar când valorile mor, se joacă hora.
Portalul Ziaristi Online publica in serial un text fundamental al scriitorului si criticului Grid Modorcea. O analiza amara a starii natiunii de azi in care sunt tratate, pe capitole, principalale probleme nationale si sensul rezistentei culturale la ocupatia institutionala a Romaniei:
Eu n-am întâmpinat niciodată nici o dificultate pentru că am fost evreică. La grădiniţă am fost la maici, la catolici. Îmi amintesc că acolo se făceau serbări cu ocazia sărbătorilor creștine și am participat și eu la acele serbări. Ce m‑a deranjat a fost faptul că eu n‑am primit niciodată un rol mai deosebit. De exemplu, prietena mea, la una din serbările de Crăciun, a fost Iisus copilaș, eu însă am fost doar îngeraș. Mi‑aș fi dorit și eu să port toaletele acelea mai frumoase.
In anul 1983, revista homosexualilor din Brazilia, “Cabinhero”, care inseamna “baiat de cabina”, comemora 100 de ani de la moartea lui Karl Marx, cu o serie de articole extrem de socante.
Ultimii adversari ai lui Petre Tutea. Un universitar din Timisoara, fost bursier al fundatiei lui Plesu, acuza: “Tutea a fost un nomenclaturist… legionar!”
Mult fum, sufocant, a produs gaşca numită “intelectualii lui Băsescu”. Alde Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu et co. au devenit peste noapte călăuzele neamului, susţinătorii privilegiaţi ai lui Băsescu, apoi, când acesta a devenit indezirabil, a ajuns să fie suspendat şi demis, ei să schimbe foaia. Poporul s-a dovedit mai orientat decât ei.
“O extrem de vocală prezenţă feminină în media românească din anii din urmă – în epoca trecută, fostă anga jată a unei ambasade (Rodica Culcer – nota red) – avea în fişa postului atri buţii în legătură cu comunicaţiile efectuate prin intermediul staţiilor radio de pe autoturismele membri lor Comitetului Politic Executiv.”
A urmat o primă reacție în legătură cu postarea mea pe rețeaua de socializare. Iurie Roșca m-a scos din lista de prieteni. De fapt, drumurile noastre se despărțiseră de mai mulți ani de zile. Prietenii gândesc la fel, iar noi gândim diferit.
Eroul principal din “Câmpia în vreme de ceaţă” este unul dintre aceia care au intrat în istoria României cu Divizia sovietică Tudor Vladimirescu, formată din prizonieri români căzuţi pe frontul de Est, dar şi din suficienţi dezertori şi oportunişti, temeinic prelucraţi de N.K.V.D.
Sora cineastului, Iolanda Nicolaescu, in accesele isterice televizate pe care le avea pe toate posturile cu apetenta la macabru si circ a afirmat – ceea ce se dovedeste azi a fi cu totul mincinos – ca Sergiu Nicolaescu si-a dorit sa fie “cremat” asemenea unchiului sau, Nicolae Cambrea. Asadar, chipurile, ar fi fost o “traditie de familie”. Nimic mai neadevarat, dupa cum s-a demonstrat (regizorul isi pregatise de altfel cavoul la Targu Jiu, orasul sau natal). Insa declaratia cucoanei a suscitat interesul celor mai curiosi in ce priveste istoria reala a Romaniei. Si asa s-a aflat si la nivelul opiniei publice mai largi cine a fost unchiul lui Sergiu Nicolaescu: conducatorul Diviziei Tudor Vladimirescu organizate de Ana Pauker in URSS, asadar un posibil agent NKVD/GRU, care l-ar fi propulsat ca atare, prin relatiile sale, pe tanarul nepot, aflat la inceputurile carierei.