Ion Gavrilă Ogoranu – “Teroristul din Carpaţi”
“Stau prigonit de frații mei trădători care și-au vândut țara și sufletele lor dracilor din Rusia!” – Partizanul Vasile Motrescu, camarad de lupta anticomunista al lui Ion Gavrilă Ogoranu
“Stau prigonit de frații mei trădători care și-au vândut țara și sufletele lor dracilor din Rusia!” – Partizanul Vasile Motrescu, camarad de lupta anticomunista al lui Ion Gavrilă Ogoranu
Szocs Zoltan, capul grupării extremiste “Mișcarea de Tineret 64 de Comitate” din Transilvania (HVIM), a fost pus sub urmărire penală de DIICOT
Iata ce text capital, viu si astazi, ne pune sub ochi, in aceasta carte a sa, profesorul Nae Georgescu. Caci domnia sa cauta nu numai “prin autori mancati de molii”, el este atent si la “indemnurile vietii” si de aceea aude mereu, in scrierile lui Eminescu, “cum iarba creste”.
Avem de-a face cu un cancer care, dacă nu este operat cât mai urgent, va duce întreaga ţară într-o metastază de care nu vom mai putea scăpa decât prin emigrare. Iar operaţia trebuie făcută nu haotic, cu furci, topoare şi sticle cu benzină de către populaţia indignată, ca în Bulgaria, ci metodic, cu precizie chirurgicală, de către serviciile secrete, poliţie şi jandarmerie.
2. Regele a afirmat ca Antonescu a respins ideea ca Romania aste o natiune invinsa si ca atare nu mai era in situatia de a pune ea conditii de capitulare. Antonescu sustinea ca Romania nu putea sa aiba incredere in Uniunea Sovietica dar regele impartasea parerea ca ei au fost nevoiti sa aiba incredere in Soviete si ca el isi asuma intreaga responsabilitate procedand astfel.
“Antonescu a refuzat să accepte că Romania fusese invinsă; mai dorise incă să se targuiască cu Aliaţii. Susţinuse că romanii nu puteau avea incredere in Uniunea Sovietică, dar regele Mihai i-a replicat că sunt nevoiţi să se increadă in Soviete şi că el işi asumă răspunderea procedand astfel.”
Pe un raport al SSI din 26 iunie 1943, prin care Eugen Cristescu informa pe conducătorul statului de negocierile paralele duse de reprezentanţii opoziţiei, mareşalul Antonescu a pus următoarea rezoluţie: ” … să fie lăsaţi în pace! Soarta ţării nu trebuie să fie pusă pe o singură mână. Dacă aceasta dă greş, alţii să meargă mai departe”.