V-as ruga ca sa depuneti pe mormantul sau o lacrima si un gand de neuitare din partea mai tanarului coleg si prieten, care semneaza aceste randuri, de departe, dar mereu aproape de toti cei care simt si traiesc romaneste,
“De abia de acum, de la publicarea Documentelor din Arhiva Codreanu, incepe cu adevarat cercetarea istorica privind fenomenul Miscarii Legionare. Nimeni nu le va mai putea ignora de acum incolo”, sublinia Profesorul Gheorghe Buzatu…
Viata si moartea tragica a Maresalului Antonescu. VIDEO. ANTONESCU, ALTFEL. „Să ne toarcem din credinţa în Dumnezeu şi Justiţie drumul viitorului”. Prof. Gh. Buzatu special pentru ZIARISTI ONLINE
Inainte de toate, istoricul Gheorghe Buzatu a fost un spirit temerar care, in conditiile dificile ale perioadei regimului trecut si-a asumat riscurile investigarii subiectelor “tabu”, care atrageau automat punerea cercetatorilor la index. Cercetarile sale in arhivele occidentale, preponderent din S.U.A., au relevat fapte de reala demnitate nationala, de care cei care au scris istoria celui de al doilea razboi mondial nu au tinut seama.
De mai multe decenii, chiar şi în prezent, materialele „Procesului” desfăşurat sub tutela „Tribunalului Poporului” din Bucureşti (6-17 mai 1946), reunite în 148 de dosare (în total – peste 30 000 file), investigate integral de prea puţini istorici, alcătuiesc încă o arhivă operativă. Ceea ce înseamnă că urmărirea „criminalilor de război” din 1946 poate fi oricând reluată, desigur tot împotriva victimelor de atunci, deşi, în raport cu infamiile fostelor autorităţi şi ale „judecătorilor” de odinioară, faţă cu redesfăşurările istoriei, se impune, dacă nu rejudecarea, anularea „Procesului”!
Maria Antonescu: “Voi lupta cum am luptat si pana acum, sa te ajut sa-ti realizezi dorinta de a face o tara mare si puternica. Nu am inchis ochii toata noaptea, gandurile ma omoara. Sper ca tu esti bine sanatos si sa-ti ajute Dumnezeu asa cum te-a ajutat pana acum.”
Profesorul Radu Ciuceanu, fost detinut politic in temnitele bolsevice timp de 15 ani (1948-1963), membru al Miscarii Nationale de Rezistenta – postura din care a solicitat Patriarhiei Romane canonizarea “Sfantului Inchisorilor”, Valeriu Gafencu, a lui Ioan Ianolide si a staretului Gherasim Iscu, monah alaturi de care a fost arestat si inchis -, om politic, istoric si presedinte al Institutului National pentru Studiul Totalitarismului (INST), a sustinut, ieri, in cadrul unei ceremonii speciale, discursul de receptie la conferirea calitatii de Membru de Onoare al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania (AOS).
Luptăm în depărtarea Răsăritului pentru că vrăjmaşul zăpăcit de grelele lovituri primite în 1941 s-a retras în vizuină şi încearcă să mai reziste. Lupta trebuie dusă acolo unde este el, oriunde îl vom găsi, oriunde s-ar ascunde, până când vor fi înfruntate cele din urmă zvârcoliri. Şi, pe urmă, mai bine să fim noi la ruşi, decât bolşevicii la noi în Ţară.
De ce s-a aliat Antonescu cu Hitler? De ce a intrat în război la 22 iunie 1941? Ce-a căutat dincolo de Nistru? Dar la Stalingrad? De ce n-a încheiat armistiţiul cu America, Anglia şi URSS la momentul stabilit de Opoziţie şi de regele Mihai I…
La 1 iunie 1946, în ziua execuţiei, Mareşalul Antonescu a transmis mamei sale, în cursul ultimei lor întâlniri, la Jilava, această declaraţie cu valoare de testament: « DACĂ MOR, ESTE PENTRU BUCOVINA ŞI BASARABIA. DE-AR FI SĂ REÎNCEP, AŞ FACE LA FEL! »