Mihai-Răzvan Ungureanu, de exemplu, este un consacrat istoric, un om fin, dar nu mai mult decât un şoarece de bibliotecă. El este foarte potrivit catedrei universitare de unde provine, dar ce experienţă de viaţă, ce abilităţi de psiholog poate avea el, ca să fie recomandat şi propulsat în funcţia de şef al spionajului românesc?
Majoritatea celor care au raspuns chestionarului a sustinut ca nu va mai colabora cu ICR-ul, din motive ce merg de la calificarea relatiei cu Institutul condus de HR Patapievci drept “infioratoare” pana la afirmatia ca “ICR mi se pare una dintre cele mai corupte institutii din Romania!”.
In cazul in care cineva are dubii ca aceste pasaje indica plagiat, sugerez acesarea paginii Harvard University dedicata definirii si analizei tuturor tipurilor de plagiat
Academicianul Augustin Buzura se arata convins si că “ura, agresivitatea și degradarea climatului cultural de la noi nu sunt străine de cei ce se află în spatele infantilelor papioane” din banda lui Patapievici, personaj despre care lasa sa se inteleaga ca ziua se crede om de stiinta iar noaptea devine ceea ce este de fapt: o prostituata a tuturor regimurilor.
“Noi nu am acceptat sa traim in Romania numai pentru rusinea de a fi roman, rusine pe care o produce aceasta tagma bizara care se numeste ICR. Nu cerem nici un avantaj personal, nici o exceptie, numai ca ne aflam in corul celor care spun ca la aceasta institutie exista devoratori de fonduri intr-un interes contrar Romaniei, care e inacceptabil!
Demersul lui Larry Watts se înscrie printre cărţile – trebuie să spunem, foarte puţine – care aduc un serviciu enorm istoriografiei românești prin faptul că prezintă publicului occidental o altă istorie decât clișeele istoriografiei sovietice – istoricul american dezvăluie politica denigratoare a Rusiei, apoi a URSS faţă de vecina sa de sudvest, România, de la proclamarea independenţei acesteia (1878) până la sfârșitul anilor 1970.
Conform surselor Ziaristi Online, mai multe organizatii neguvernamentale si numeroase personalitati ale societatii civile si culturale romanesti doresc sa il propuna la functia de presedinte al Institutului Cultural Roman pe filosoful Alexandru Surdu, Preşedinte al Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, un om de cultura desavarsit.
O alta nesimtire “jurnalistica” consta in clonarea stupida si forma infantila sub care apar, in ultima perioada, EvZ, controlat de Tal Silberstein prin Dan Andronic si cotidianul Adevarul, controlat nu se stie de cine si aflat, formal, in posesia “mogulului cel rau” Dinu Patriciu. La crapulozitatea celor doua benzi desenate intrate in cartel se adauga, pe exact aceeasi linie, si dementa lui Cristian Tudor Popescu (foto No Comment).
Constantin Barbu: “Daca va fi nevoie, voi putea oferi si alte exemple de plagiat ale aceluiasi personaj. De altfel, Noica mi-a povestit cum a reusit sa-l salveze pe Liiceanu de prima acuzatie de plagiat in teza sa de doctorat despre “Tragic”, convingandu-l sa paraseasca Institutul de filosofie.“
Dar, ce ne facem, tovarasi, cand tocmai versurile laudate sunt, de fapt, proza, si au fost furate de “hotul si sarlatanul” Cartarescu (apud Tismaneanu) din autorul britanic Laurence Sterne (1713 – 1768) a carui carte “Viaţa şi opiniunile lui Tristram Shandy gentleman“, fusese publicata la Editura pentru literatura universala, in 1969?! Iata dovada: