„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (H. R. Patapievici, Politice, 1996, p. 64).
De unde provin astfel de „sentințe” șocante despre limba română?… Din ură față de români.
În concluzie, aţi înţeles: Biserica Ortodoxă Română e vinovată de Ordonanţa lui Dragnea. Jos (şi) cu ea!
„E o măgărie! Ce a spus Patapievici a fost o mare prostie şi nu mă aşteptam ca un intelectual să afirme aşa ceva. Şi-a permis să murdărească memoria lui Eminescu!”
Cărtărescu se autopropune şef la ICR. Dacă nu, să vină Patapievici înapoi!
Evident, făcătura de tip bolşevic a fost menită eliminării scriitorului Nicolae Breban de la şefia consiliului consultativ al ICR. Asta e!
“Oare prin asemenea diversiuni şi provocări mediatice grosolane vrea cumva dl Liiceanu să-şi pregătească intrarea în Academia Română?”
Cine își propune desființarea instituției familiei nu este nici „democrată” și nici „activistă pentru drepturile omului”, domnule profesor Tismăneanu.
Desigur, aruncat din barca ICR, el cauta o alta barca, sa se salveze de la inec. Si a gasit-o.
Cand este sincer Lavric? Cand vorbeste cu patos despre sfintii inchisorilor sau cand il elogiaza pe intelectualul obscur Lucian Boia, vechi propagandist comunist, fiul unei dactilografe de la Comitetul Central al PCR de aceeasi origine cu dl. Vladimir Tismaneanu?
Cu alte cuvinte, dl Tismăneanu se revoltă când Che e lăudat pe banii UNESCO, dar e recunoscător când Guevara e elogiat pe banii statului român.