Povestea cu minciunile răspândite prin intermediul Deutsche Welle nu s-a încheiat. Dezinformarea la care a “pus botul” ditamai teutonul media de stat – recte Deutsche Welle – porneste de la ateul comunistoid Remus Cernea. Afla de ce aici
Jurnaliştii Paul Tutsek şi Zsuzsa Hunyadi de la Deutsche Welle au făcut un reportaj despre Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti. Au strecurat în el o serie de minciuni perverse, preluate pe nemestecate de jurnaliştii din România
“Istoria noastră nu e nouă. Sute şi mii de alţi jurnalişti au suferit pentru că au spus adevărul. Unii au plătit cu viaţa, ca Gheorghi Gongadze. În ciuda acestor tragice întâmplări, jurnaliştii n-au încetat să caute adevărul pentru a-l spune oamenilor, având speranţa că ar putea schimba lumea în care trăim. E ceea ce am făcut şi noi. Credem că nu am greşit.“
“Calatoria de ieri spre (si pentru unii dintre noi in) sudul Basarabiei a fost o experienta necesara, ca sa intelegem cat de importante sunt libertatea de miscare si libertatea cuvantului…”, mai scrie pe Forumul de pe Facebook al Jurnalistilor Romani de Pretutindeni ziarista de la Jurnalul National devenita “persona non grata” in Ucraina, impreuna cu sotul ei, Valentin Tigau, de la Radio Romania Actualitati. Iata vina lor:
Soarta românilor din Basarabia in general a fost una tragică, dar şi mai tragică a fost viaţa românilor,care peste noapte s-au trezit cu „altă patrie” – Ucraina… Daca vom face o comparaţie cu teritoriul României în primele decenii al secolului trecut (suprafaţa, populaţia) cu teritoriul actual vom inţelege că românii au fost furaţi din toate părţile mai ceva ca hoţii la drumul mare.
Mai multe fotografii la InConstantin.Ro. Cititi si Răzbunarea ucrainenilor pentru sfintirea Bisericii de la Hagi Curda: ziarişti români declaraţi indezirabili. “Persona non grata” in Basarabia de Sud
Autorităţile de la Kiev dau un răspuns dur: ziariştii români care scriu despre suferinţele românilor din Ucraina primesc automat interdicţia de a mai intra în Ucraina. Azi dimineaţă au păţit-o Simona Lazăr de la Jurnalul Naţional şi Valentin Ţigău de la Radio România. Jurnaliştii vroiau să meargă la sfinţirea singurei biserici româneşti din sudul Basarabiei (foto), de la Hagi Curda (Kamîşovka). Doar că la graniţă au aflat că sunt indezirabili pe teritoriul Ucrainei vreme de cinci ani.
„Rezoluţia Plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 5 martie 1949 a ajutat ţărănimea muncitoare să înţeleagă mai clar, să vadă calea pe care trebuie să o urmeze, a ajutat-o să pornească cu hotărâre pe drumul socialismului. (…) ţărănimea muncitoare s-a convins că viaţa ţăranilor sovietici este o viaţă fericită (…) şi că sub îndrumarea Partidului Comunist (bolşevic) al URSS îşi construiesc pentru ei şi copiii lor un trai lipsit de griji.”
“Soldaţii noştri au fost cuprinşi de o teamă incredibilă de regimentele româneşti la care se uitau mai devreme cu o condescendenţă vecină cu mulţumirea; pentru că trupele române, iritate de comportamentul incalificabil al camarazilor ruşi i-au pedepsit deseori fără milă. O ură adâncă, amestecată cu teamă se răspândeşte printre trupele ruseşti care, pentru prima oară de la revoluţie, au întâlnit un obstacol în calea propriilor excese”.
Cand adevarul istoric este falsificat si azi iar memoria eroilor nostri batjocorita si oasele lor calcate in picioare, la propriu, si apoi tocate de escavatoarele rusesti, ce “Zi a Victoriei” am putea sarbatori impreuna cu niste barbari ai istoriei?