“Drumul tău nu e-n afară/ Căile-s în tine însuţi./ Iar cerul tău se naşte/ Ca o lacrimă din plânsu-ţi”.
Prin veacuri, cuvintele rostite de Hristos sunt vii în inimile credincioşilor, rodind în gânduri smerite, cuvinte cucernice şi fapte ziditoare
“Hristos este Adevărul care ne face liberi; liberi de moartea în care ne-a încătuşat neascultarea poruncii date de Dumnezeu Tatăl”
Mai presus de toate, să dăm viaţă din viaţa noastră îndemnului: „Fiţi milostivi cum Tatăl vostru cel ceresc milostiv este.”
Mai sunt necesare rugăciunea şi postul, efortul de îndumnezeire susţinut care să întărească credinţa ajunsă în faţa unei pietre de poticnire. – Elena Solunca Moise
Câtă vreme a ascultat de Domnul, fără să se îndoiască, Petru a mers nestânjenit pe apă, îndată ce a făcut-o, a început a se scufunda. – Elena Solunca Moise
Înmulţirea pâinilor spre hrană a trupului şi sufletului ne aduce mai aproape veşnicia ivită din preaplinul sufletului însetat de Dumnezeu. – Elena Solunca Moise
Toate câte cereţi, rugându-vă, scrie Evanghelistul Marcu, să credeţi că le-aţi şi primit şi le veţi avea. – Elena Solunca Moise
Într-o lume intoxicată de propria-i agresivitate, Hristos ne arată că blândeţea, îndeaproape urmată de smerenie, depăşeşte cu mult forţa, în viaţa noastră parcă prea adesea fiind distrugătoare
Să urmăm cuvintelor de povaţă ale lui Hristos: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” – Elena Solunca Moise