Cuvântul lui Dumnezeu este pâine şi viaţă şi adevărata trăire a omului este în plinirea Cuvântului lui Dumnezeu, Care „a poruncit şi s-a zidit”.
Astăzi este dumineca Înfricoşatei judecăţi, cea de la sfârşitul veacurilor, când Hristos va veni „întru slavă” „să judece vii şi morţii” întronând Împărăţia Sa cea fără sfârşit.
Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca să ne aducă spre veşnicie viaţa risipită în amăgirile trecerii vremii în care „toate-s vechi şi nouă-s toate”.
Femeia din Canaan ne arată cum anume credinţa este izvor al libertăţii de a fi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, din a cărei deplinătate răsare iubirea care „nu cade niciodată”.
Hristos a venit să reaşeze totul pe temeiul altui Logos – cel al Iubirii, un nou mod de a trăi, odată cu lepădarea de sine – Elena Solunca Moise
Toate cuvintele rostite de Hristos sunt împlinitoare de viaţă veşnică; o presimţeau în adâncul cel mai adânc al inimii toţi cei care Îl înconjurau şi-şi aduceau pruncii spre binecuvântare.
Este vremea de a reînnoi începutul bun al lucrării noastre, al revenirii la firea dintâi. S-o facem cu dăruirea cuibărită în suflet şi sporită de Dumnezeu
“Fiţi milostivi cum Tatăl vostru cel din ceruri este”. Pe toate primindu-le, după cuviinţă, în inimă să urmăm cuvintele „Mergi şi fă asemenea”
Într-o asemenea rugăciune cutezăm a cere: „Învredniceşte-ne să Te vedem cu credinţă, să Te cinstim cu iubire şi dincolo să Te vedem faţă către faţă”.
Ne învaţă Hristos că nimeni nu poate sluji la doi domni odată – lui Dumnezeu şi lui mamona