Și dacă Domnul s-a făcut slujitor omului, cu atât mai mult noi sa „ne unim unii pe alții ca într-un Gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul si pe Duhul Sfânt, treimea cea de o ființă și nedespărțită”
La şapte zile după înviere, „uşile fiind închise”, Hristos a intrat unde teama şi nedumerirea îi strânseseră laolaltă pe ucenicii descumpăniţi purtând în suflet speranţe nerostite.
”Și iată, El deschide slava mare,/ Întinde brațele: ”De când te aștept”/ Ah, rugăciunea, pura-ntâmpinare/Uimire-naltă, strângeri dulci la piept.”
Tuturor celor care la botez au fost binecuvântați cu un nume al unei flori, viața lungă cu sănătate și spor îmbelșugat în toate, aureolate de bucuria de a fi împreuna cu cei dragi.
Să luăm aminte la exemplul Sfintei Maria Egipteanca și la ce tot ce se întâmplă în jurul nostru, cu vrerea Tatălui ceresc. Și-apoi să ne întoarcem cu toții, cu dor, la Biserică!
Pentru acest neam „necredincios şi îndărătnic”, adică pentru noi toţi, a suferit toate, încât, aşa cum s-a spus, pentru Fiul lui Dumnezeu mai grea a fost vieţuirea cu oamenii care nu înţelegeau cum să se închine lui Dumnezeu şi să-i slujească.
”Cununa Laudelor o ai pentru aceasta Preacurată/ f iindcă în tine doar ca niciodată/ inima omului /cu inima Domnului/ au bătut laolaltă.”
”Să vă iubiți unii pe alții cum Eu v-am iubit pe voi”
Valeriu Gafencu: Un gând smerit şi simplu, o lumină, Spre Tine se înalţă lin din mină Şi sufletul înlăcrimat se roagă: „O, vino, de păcate ne dezleagă”.
Începem postul cu Hristos Lumina lumii ca să-l încheiem cu Lumina Învierii care a rupt zăgazul vremelniciei dăruindu-ne viață veșnică.