Liiceanu cenzurează ca-n comunism pentru Boia. Eminescu şi Transilvania (sau Elogiul culturii naţionale româneşti) – de Ioan Aurel Pop
Este normal sa te pretinzi doar un istoric de arta visator si nu un tovaras conspirator. Dar relatiile “ministrului mineriadei” cu Ion Iliescu sunt dovedite
Domnul Pleşu şi-a achitat prin acest circ tabloidistic o noapte romantică, într-un burg medieval, cu o pizdulice lirică.
E mult? E puţin?
Așadar, dle Plesu, vă aflați în librărie. Erați bronzat, mai slab parcă, ați ales cărțile dorite și v-ați dus să le plătiți la casă.
Lucian Boia susține că neam l-am împrumutat din maghiară. Dar Dicţionarul istorico-etimologic al limbii maghiare scrie la pg 1034 că nyám provine din română
Nicolae Breban CONTRAATACĂ: „Nu-i urăsc pe Liiceanu şi Pleşu, îi DISPREŢUIESC!”
Alexandru Dragomir: „NOICA NU A AVUT INFLUENȚĂ ASUPRA LUI LIICEANU ȘI PLEȘU”
Autentici gânditori creştini precum părintele Nicolae Steinhardt sau filosoful Petre Ţuţea, deşi aveau supleţea duhului ca rod al suferinţei pentru Evanghelie şi pentru luminarea neamului, dincolo de vivacitatea, pătrunzimea şi nesfârşirea vederii minţii lor, au taxat nemilos heterodoxia d-lui Pleşu.
Si acum sa citim din nou titlul cuplului Plesu-Liiceanu, conform Dictionarului de sinonime: “Parabolele lui Iisus. Adevărul ca inventie”. Nu, poate nu vad bine. Sa mai incercam o data: “Parabolele lui Iisus. Adevărul ca minciuna”. Hmm. Inca o data: “Parabolele lui Iisus. Adevărul ca gogoasa”. Adica ce ne vinde eseistul A. Plesu, lautarind manelistic Noul Testament, carevasazica dupa ureche, la brat cu nevoitul A. Andrăcuţ, pardon, Andreicut…
Inainte de a analiza aceasta noua “creatie” a lui Cristian Mungiu, in care anticrestinismul visceral al familiei Mungiu este impachetat in poleiala senzationalismului ieftin obtinut prin introducerea homosexualismului feminin intr-o manastire, condimentat cu celebrul caz al exorcismului de la Tanacu, este, insa, necesara o retrospectiva asupra personajului.