“Te consideri martir! Ţi-a cerut cineva asta? Ţi-a cerut societatea? Nu. (…) Dumneata eşti ca un microb care a venit pe corpul socialismului, care te-a anihilat şi te termină!” – Col. Vasile Deleanu, din cadrul SMB, către deţinutul Iuga Dumitru, în ziua eliberării acestuia din Penitenciarul Bucureşti-Jilava – ACNSAS.
Televiziunea romana a publicat transcrierea fidela a primelor 13 ore de emisie (22 decembrie ora 11.24.) Interesant este ca, desi s-a pretins ca totul este in direct, o interventie importanta a dlui Mazilu apare de doua ori in aceeasi zi.
În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, grupuri din Securitate şi Armată, pregătite de o bună bucată de vreme pentru o schimbare în regimul de la Bucureşti, pun punct final operaţiunii începute la Timişoara cu câteva zile în urmă abandonându-l pe Ceauşescu.
GDS – eul s-a construit având la bază oameni controlaţi de fosta securitate. Radu Filipescu, preşedinte (pe viaţă!) al consiliului de administraţie al acestui „ong” a fost preluat sub control de securitate încă din detenţie. Sub preşedinţia sa s-au lipit acolo ca muştele la miere tot felul de personaje…
Documente probatorii depuse la Tribunal care dovedesc, prin continutul lor de necontestat, motivele pentru care solicit statului roman daune pentru suferintele indurate in timpul detentiei.
Subs. deţ. IUGA DUMITRU născut la data de 21.04.1942 deţ. în penit. Aiud condamnat la 6 ani. Rog a aproba memoriul
1. În urma executării a 5 ani, 7 luni şi 13 zile de detenţie în regim celular de minimă suprafaţă (niciodată suprafaţa degajată din interiorul celulelor nu a depăşit 2 – 3 m.p.) sufăr cumplit de sindromul de claustrare simţind permanent o presiune psihică şi fizică a tuturor obiectelor care mă înconjoară, inclusiv a oamenilor cu care sînt nevoit să execut detenţia. În tot acest interval de timp mi-a fost refuzată priveliştea unei fărîme de cer liber prin spaţiul oferit de deschiderea ferestrelor utilizîndu-se tot felul de mijloace artificiale în acest sens (jaluzele metalice sau de sticlă armată cu sîrmă, site, plase de sîrmă, panouri de tablă perforată). Mai mult chiar, o perioadă de timp de 4 luni de zile mi-a fost răpită complet lumina zilei ajungînd în situaţia de a pierde chiar controlul timpului (celula 317 – secţia VI – a Aiud). Consider acest mod de detenţie ca fiind profund inuman şi solicit următoarele îmbunătăţiri în acest sens:
În acest cadru, sintetizând, se poate vorbi nu despre o lovitură de stat, cum susţin unii, iritând până la apoplexie pe alţii, dar se poate vorbi foarte bine despre o lovitură de … palat!
Căpitanul de marina rang I „Cico” Dumitrescu: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune. Trebuie tovarăşi să ne organizăm” (“Revoluţia română în direct”)