Povestea de Teatru Ţăndărică a “acoperitului” Robert Turcescu ne-a adus aminte că el fusese descoperit, cu ceva timp în urmă, însă drept sifon al unui personaj numit de el însuşi “KGB-istul”.
“Eurasianismul pare a se baza pe transformarea sistemică, sau pe o schimbare radicală în agenda de politică externă, care ar aduce statele în cauză în sfera de influență a Rusiei.”
Arghezi i-a descris cel mai bine: “Debarcate, dincolo de obscurităţi, lichelele repetă regulat acelaşi act inofensiv, dar caracteristic: se caută adânc între fese sau în nas şi scot cu două degete, elegant, fiinţa procreată de insul lor: un vierme lung, melancolic şi moale pe care ţi-l aruncă între coarne ca pe un fir de fidea puturos”.
Exista grupuri foarte active, mai ales in spatiul online, axate pe pretinsa “dreapta nationalista” din Romania, unele infiltrate si in manastiri din Moldova, care fac o propaganda desantata “eliberatorilor” “orto-dughinisti” si care, mai nou, si-au extins aria de intoxicare “otodoxista” si in Ardeal.
Am înţeles că, deja, lucrarea a început să fie contestată de unii, cu argumentul că autorul s-ar strădui să reabiliteze comunismul românesc. Cred că numai un schizoid ar putea să te bage în NATO şi, totodată, să reînvie secera şi ciocanul la tine acasă. Dar, dincolo de prezumţii bolnave, este cert că scoaterea la suprafaţă, de către Watts, a unor documente înfăţişând România ca un jucător autonom şi de forţă, în politica internaţională, îi deranjează pe unii.
Eu aduc dovezi că românii au fost consideraţi de sovietici nu doar ca un stat răzvrătit. Au fost consideraţi inamicul principal în Blocul estic. Dar pot accepta o opinie contrară cât timp ea este susţinută cu dovezi şi argumente.
Jean Parvulesco. Un român, aproape necunoscut in tara sa, a devenit copilul teribil al literaturii franceze in ultima jumatate a secolului 20 si poate unul dintre cei mai influenti conspiratori in politica planetara clandestina. A scris aproape inca 30 de romane cu subiect mistic dar si lucrari de analiza politica si eseistica.