În fața nimicniciei vremurilor de ocupație a provinciilor istorice, de către austrieci, de către unguri și de către ruși, adică de către „străinii” cei răi, mântuirea (în poezia „Doina”) nu poate veni decât de la Ștefan cel Mare:
Cartarescu, Mungiu, Cristi Puiu si alti fuckyoucisti se trag direct din sucul revistei „Pula” a lui Geo Bogza, si el un militant de seama, platit de NKVD, prin Legatia sovietica de la Bucuresti, pentru demolarea democratiei burgheze.
Decapitarea bustului lui Eminescu, o copie după frumoasa sculptură realizată de marele nostru artist Ion Irimescu, este un act barbar ce aminteşte de preistoria regimului comunist-bolşevic, când trupele Armatei Roşii au invadat teritorii care nu le aparţineau, instalând cu forţa armelor sistemul criminal de tip sovietic.
Noica: “Daca, prin imposibil, Eminescu ne-ar aparea inaintea ochilor (fie si la televizor), discutand patimas in cate o redactie de ziar ultima carte citita sau ideile politice ale zilei, l-am urmari cu emotie. Daca am avea trupul lui imbalsamat (…) milioane de oameni ar fi trecut si ar trece pe langa sicriul de sticla. Daca, macar, vocea lui ar fi putut fi inregistrata, din nou milioane de oameni ar sta s-o asculte si sa resimta ceva din prezenta lui fizica”
Un amanunt biografic din viata lui Eminescu mai putin mediatizata, aceea de gazetar si militant pentru unirea provinciilor romanesti, este legat de apartenenta sa la Societatea “Carpatii”, infiintata la 24 ianuarie 1882, la Bucuresti, cu scopul de a cladi “Dacia Mare”, viitorul stat national unitar Romania Mare.
In Memoriam buna noastra colega Maria Petrascu, de la a carei trecere la Ceruri a trecut un an, republicam un Editorial cu dedicatie pentru toti tradatorii de tara si agentii anti-Romania. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
În această ordine de idei, d. prof A.C. Cuza a semnalat faptul că o casă de editură din Capitală, care-şi zice „naţională”, a suprimat, în toate ediţiile, anumite versuri cari redau în mod caracteristic şi categoric concepţia adânc naţională a lui Eminescu.