Institutul Diplomatic Român anunţă apariţia volumului Prizonierii de război români în Uniunea Sovietică. Documente (1941-1956), apărut la editura Monitorul Oficial. Volumul de faţă cuprinde un număr impresionant de documente inedite…
Acest articol este o continuare firească a celor două precedente (Cine e agresorul (I) și Cine e agresorul (II) Constanța și litoralul), de asemenea o continuitate a articolului Minciuna 22 iunie 1941, prin care demonstrez că sovieticii nu s-au mulțumit cu Basarabia și nordul Bucovinei ocupate la 26 iunie 1940, ba chiar doreau mai mult, mult mai mult. Și numai de la noi, ci de la întreaga Europă, ba chiar întreg globul pământesc era țelul lor, în spiritul revoluției comuniste.
Cu tristețe observ că mulți istorici ajunși la o anumită vârstă încep o campanie de denigrare a istoriei noastre sub pretextul “demitizării”, totul pentru a se putea bucura de o atenție sporită din partea mass-media, care se grăbește sub formă tabloidă să anunțe o nouă descoperire senzațională, conform căreia noi, românii, nu suntem așa, ci altfel, mai rău și mai rău, inoculându-ne cu satisfacție tot mai mult idee unui popor care nu merităm nimic deoarece nu am făcut nimic în istorie.
MOTTO: “Nu se pot explica motivele care făceau pe ruși să lase pe români să fie bătuți, lăsându-i singuri în toate luptele; rușii ar fi putut prea bine să ia parte la luptele din Muntenia. Numai acest fapt ne-a putut da victoria.
Sursa: Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu editate de Gh. Buzatu si Victor Roncea pentru Civic Media
In baza acestui material va oferim si cateva dintre proiectele derulate de ICR Paris din banii nostri, pentru “promovarea” culturii “romane”: Tismaneanu, tigani, vulgaritate. Nu lipseste Poneiul-roz care la ICR Paris s-a facut mare si cacaniu.