Şi mai e o chestiune interesantă. De ce trebuie să-şi încheie dl. Ghinea materialul spunând „că îi iubim pe basarabeni chiar mai mult decât pe nemţi”? Gura păcătosului adevăr grăieşte. Doar de la nemţi ia banii. Dar oare asta vor nemţii în România ca vector de influenţă? „Ghinea”?
Studiul Fundaţiei Soros “Republica Moldova în conştiinţa publică românească” tinde să devină un fel de text sacru, invocat în orice ocazie şi care aduce anatema asupra oricărui contestatar. La conferinţa „Investiţiile româneşti în RM. Provocări şi perspective” de joi 2 iunie am auzit de cel puţin zece ori invocarea acestui studiu.
„Rezoluţia Plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 5 martie 1949 a ajutat ţărănimea muncitoare să înţeleagă mai clar, să vadă calea pe care trebuie să o urmeze, a ajutat-o să pornească cu hotărâre pe drumul socialismului. (…) ţărănimea muncitoare s-a convins că viaţa ţăranilor sovietici este o viaţă fericită (…) şi că sub îndrumarea Partidului Comunist (bolşevic) al URSS îşi construiesc pentru ei şi copiii lor un trai lipsit de griji.”
În 6 decembrie 1987, s-a întîmplat ca sicriul lui Constantin Noica să fie scos din schit de patru inşi, pare-mi-se: Mihai Şora, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Constantin Barbu. Domnule Andrei Pleşu, s-a întîmplat să-l purtăm pe umeri pe Domnul Constantin Noica.