O demonstraţie clară a portretului pe care G. Călinescu i-l făcuse ambasadorului pensionabil de la UNESCO cu mult timp înainte, când scria că Manolescu este “un ipochimen care nu pricepe codul cultural” romanesc!
Mă mir că acest co-traducător al lui Heidegger n-a învăţat nimic din „Sein und Zeit”, că logica i-a rămas străină şi duşmană. Mă aşteptam ca Liiceanu să ne spună, în sfîrşit, cum de a primit cadou toată infrastructura „Editurii politice”, să ne spună şi nouă dacă ştia că soţia lui Andrei Pleşu, Catrinel, şi Gabriela Adameşteanu, colaboratoarea sa de la GDS, semnaseră cîte un angajament cu DIE!
Joo Edith: În ultimii ani, isteria, toanele şi mai cu seamă stilul dictatorial au pus stăpânire pe tine, luând o dimensiune patologică. Cine ar fi crezut că şi tu eşti un posibil dictator, care îi terorizează pe cei mai mult sau mai puţin apropiaţi de tine, pentru a-i ţine sub control?
Din interviu reiese cu claritate ca Ceausescu nu urmarea decat sa-si salveze pielea si, daca diversiunea cu amorul de patrie nu-i iesea, era pregatit sa fuga in China. Apoi, mitul disidentei Romaniei comuniste inauntrul lagarului socialist. Din interviu veti vedea cum „disidentul“ Ceausescu si-a pus Securitatea sa lucreze pentru sovietici pana in ultima clipa.
Documente din Arhiva Securitatii si a CC al PCR
Inainte de a analiza aceasta noua “creatie” a lui Cristian Mungiu, in care anticrestinismul visceral al familiei Mungiu este impachetat in poleiala senzationalismului ieftin obtinut prin introducerea homosexualismului feminin intr-o manastire, condimentat cu celebrul caz al exorcismului de la Tanacu, este, insa, necesara o retrospectiva asupra personajului.
Desigur, a scrie la revista “Activistul” a Securitatii, chiar si doar pentru o luna, a fi antrenat ca politruc si a purta trese de sublocotenent de Securitate nu inseamna neaparat “a colabora cu Securitate”. Mai curand, a coabita cu Securitatea. In acelasi articol de gazeta de perete, Cartarescu afirma transant ca isi va cere imediat Dosarul de la CNSAS si va face lumina in sat, pentru Herta Muller. Au trecut de atunci doar doi ani…
Daniel Daianu, fost ofiter DIE, deci incompatibil cu o functie de stat, este “securistul bun” al lui Andrei Plesu, fiind, de altfel si membru al “Consiliului Stiintific” al Colegiului Noua Europa.
În mai 1982, am fost chemat la conducerea Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde eram profesor universitar, secţia muzeografie. Îmi amintesc şi astăzi de nedumerirea mea, atunci, în mai 1982. Meditaţia „transcendentală” era prezentată fără explicaţii ca un pericol, iar adeziunea la ea ca un fapt extrem de grav – iarăşi fără vreo lămurire. Cu cât se accentua verbal asupra „gravităţii” faptei, cu atât explicaţia ei era mai învăluită şi neclară. Documentele acestui caz s-ar cuveni desecretizate, acum după ce volumul generalului Aurel I. Rogojan ne oferă elemente esenţiale de clarificare.
Postam, la randul nostru, aceste informatii, facand precizarea ca acesta este doar inceputul unor dezvaluiri care vor provoca o adevarata disectie asupra modului de operare al “grupului 22 pentru Romania”, o operatiune de intoxicare, in plin Razboi Rece, a opiniei publice occidentale si de spionaj. Andrei Plesu si (nu numai) sotia sa s-au aflat in epicentrul operatiunii.