„Poporul este trupul naţiunei, iar limba este sufletul ei. Pentru aceea, precum trupul fără suflet e mort, tot aşa e moartă şi naţiunea fără limbă.” – Invatatorul lui Eminescu
Încercăm, vegheați de Eminescu, să formulăm un proiect de RĂSPUNS-SINTEZĂ la întrebarea: Cum ne definim prin etnos, limbă și imagine de sine în fața propriei noastre conștiințe, dar și în fața altor neamuri?
„Ideia naţională la dânsul era imaginea cea mai sfântă a cugetării.” – Dimitrie Laurian, ziarist la „România liberă” și membru al Societății „Carpaţii”, la înmormânarea camaradului său, Mihai Eminescu, “carpatin” din organizația dedicată unirii tuturor provinciilor românești în “Dacia Mare”, înființată la 24 ianuarie 1882
“Suntem români, vrem să rămânem români şi cerem egala îndreptăţire a naţiunii noastre.” – Mihai Eminescu
În istoria eminescologiei, catalulul indimenticabil Eugen Simion va semna: Indescifrabil. Lui Eugen Simion, Eminescu i-ar fi dedicat o poezie anume:
La rândul lor, agenții serviciilor de informații austro-ungare, care au urmărit cu rigoare ideile lui Eminescu şi erau la curent cu „visele” sale, numeau statul preconizat de el „Dacisches Kaiserreich”.[14] Numele lui Eminescu devenise cunoscut în cercurile politice austro-ungare, iar avertismentele au început să-i sperie pe politicienii români.
Eminescu a fost un membru marcant al Societăţii Carpaţii, a cărei ţintă a fost unirea Transilvaniei cu România. De aceea, va şi brutal desfiinţată în ziua de 28 iunie 1883, când a fost sechestrat şi poetul în “cămeşoiul de forţă” şi dus la sanatoriul lui Şuţu.
“Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie şi colo marea domnişoarã”; apoi Eminescu scuipă de câteva ori, începu să râdă şi se aşeză…
Ziua de 28 iunie in istoria Romaniei este de cel putin doua ori fatidica: reprezinta ziua ultimatumului sovietic asupra Basarabiei, in 1940, cat si ziua in care Eminescu a fost eliminat din viata publica printr-o asa-numita moarte civila, executata in mod eminamente ocult la 28 iunie 1883.
Dimitrie Vatamaniuc: Acest volum IX a stârnit însă reacţii din partea cercurilor interesate. Unul dintre cei foarte supăraţi s-a arătat Moses Rosen, rabinul şef al Cultului Mozaic din România, care a atacat volumul în repetate rânduri, pentru că se vorbeşte aici şi despre evrei.