Deci teama de ceea ce au facut in decembrie 1989, in numele revolutiei socialiste permanente, si a tezei leniniste potrivit careia puterea se cucereste, la nevoie, prin teroare si violenta, i-au determinat pe profitorii evenimentelor sa legitimeze revolutia prin Constitutie.
Marţi, 04 octombrie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat statul român în cauza Agache c. România (nr. 35032/09) la plata unor daune morale de 4800 de euro și 650 de euro daune materiale, constatând încălcarea articolului 6 alin 1 din Convenția Europeană a Drepturilor omului, informeaza Napoca News.
Sotia lui Dumitru Coman: “Ce s-a schimbat din 2006 până azi? Dacă atunci dosarul era în regulă, de ce acum este acuzat de poliţie politică? Mi l-au omorât a doua oară, asta au făcut!”
“Agentul 000“, l-am numit aici pe Ion Iliescu, a patronat, cu buna stiinta, impreuna cu clica sa, marea fabrica clandestina de falsi revolutionari -copartasi. O armata de falsi revolutionari, criminali, tortionari, turnatori, detractori, oportunisti si fripturisti cu care si-a acoperit si urmele de sange din Decembrie 89, si tradarile ulterioare de tara, si cu care vrea sa intre si in istorie. Daca e lasat!
Dacă avem în vedere că prima sentinţă de scoatere din scenă a lui Nicolae Ceauşescu a dat-o Leonid Ilici Brejnev şi că atât „I. D. “, cât şi cvasitotalitatea generalilor şi coloneilor reactivaţi şi avansaţi de generalul Nicolae Militaru au fost anterior scoşi din rândul cadrelor active ale armatei tocmai pentru că au înţeles să contribuie la îndeplinirea ordinului lui Brejnev (ordinul fusese transmis – în largul Mării Negre, cu prilejul sărbătoririi succesului unei aplicaţii a Tratatului de la Varşovia – prin locţiitorul Comandantului-Şef al Comandamentului Militar Unit al Forţelor Armate ale Tratatului de la Varşovia), atunci nu putem decât să credem că generalul Iulian Vlad era o ţintă a spionajului sovietic, căruia i-a încurcat rău nişte operaţiuni importante în România.
Dionisie Agache: “După acest termen mi s-a confirmat încă odată presupunerea că de fapt miza acestui proces este ca fiul ucigașului și neamul lui să scape de plata celor 25000 de lei daune morale și materiale. Mai mult ca probabil vor reuși să scape de plata acestor daune morale, lucru pe care îl știam încă din momentul depunerii apelului. Din punctul meu de vedere această miză pe care o joacă fiul ucigașului nu are importanță, iar pentru noi miza acestui proces rămâne în continuare ca ucigașul Paizs să fie considerat încă odată responsabil pentru uciderea tatălui meu. Restul este ”balet juridic”.”