E suficient să amintim că NATO, prin vocea secretarului său general, Manfred Worner, a spus că organizaţia pe care o conduce nu va pune piciorul în România atâta timp cât în fruntea serviciului extern de informaţii va fi acest agent sovietic.
Scotianul-american Larry Watts ne-a transmis un raspuns complex insotit de urarile de La Multi Ani! si Craciun Fericit! adresate tuturor cititorilor portalului Ziaristi Online, ceea ce, evident, va uram si noi din inima.
Portalul Ziaristi Online a primit din partea lui Dionisie Aurel Agache, fiul colonelului post-mortem Aurel Agache, ucis bestial de extremisti unguri in decembrie 1989, o sinteza asupra activitatilor imorale ale pseudo-pastorului bisericii reformate maghiare Laszlo Tokes, cunoscut si drept “erou al revolutiei”, informator al Securitatii, agent al serviciilor secrete unguresti, schingiuitor de sotie, amant celebru si vice-presedinte orgiastic al Parlamentului European.
“Comisia Disciplinara il gaseste vinovat pe invinuitul Tokes Laszlo, preotul Parohiei Reformate Oradea-Olosig, In temeiul art. 30 din Regulamentul disciplinar Lit. a. “se considera abatere disciplinara incalcarea cu intentie sau din neglijenta a obligatiilor stabilite de canoanele, regulamentele si legamintele bisericesti” – coroborat cu Lit. e. “orice fapta sau omisiune care aduce atingere credintei altora, sau bunelor moravuri, ori lezeaza demnitatea functiei bisericesti a celui investit”
Marele tenismen roman: “O să ajungem ca ăştia să-şi pună steagul Ungariei pe Arcul de Triumf iar noi să nu facem nimic.”
La 15 zile de la incidentul teribil, căruia i-a căzut victimă Cosmin Marinescu, puştiul de 15 ani care a fost agresat şi umilit de colegii săi unguri de la lotul naţional de hochei, chiar de Ziua Naţională a României, extremistii msaghiari recidiveaza
“Curajul lui Tokes este o invenţie, atitudinea sa – dincolo de legăturile cu spionajul maghiar – fiind exact contrară imaginii proiectate în universităţile americane de Vladimir Tismăneanu, minoritatea maghiară n-a avut nici un rol, violenţele din Timişoara fiind provocate şi întreţinute profesionist de cetăţeni români, în majoritatea lor etnici români”
Câștigul meu a fost însă altul. Mult mai mare. Unul pe care îl urmăresc de 22 de ani. Obsesiv, tenace și constant. Să aflu cât mai mult despre ce s-a întâmplat acum mai bine de două decenii. De la oameni direct implicați și aflați atunci la primul nivel de decizie. Și să mai adaug astfel o piesă la imensul puzzle care a fost decembrie 1989. Și ceea ce a urmat după. Vreau să știu pentru ce era să mor atunci. Dacă ar fi meritat…
“Formularea de mai sus – care figurează în sentința instanței de fond – nu a fost recurată de László Tőkés și a rămas și în faza de apel neschimbată. Din acest motiv, pentru opinia publică ar trebui să fie evident că declarația colportată prin comunicatul de presă a lui Szilárd Demeter este falsă și menită să înducă în eroare, fapt pe care îl resping și condamn.”
Gândul meu se-ndreaptă spre bunicul meu, care a fost deţinut politic, şi spre bunicul soţiei mele, fost deţinut politic şi el, spre toţi foştii deţinuţi politici şi luptătorii din munţi, care în loc să fie onoraţi astăzi, ei şi urmaşii lor, sunt înlocuiţi pe scena publică de urmaşii torţionarilor din anii ’50, care ne-nvaţă ce e bine şi ce e rău.