Dmitri Rogozin este cel mai important demnitar rus care se ocupa in mod direct de spatiul geopolitic de pe cele doua maluri ale Prutului. Pentru problematica politica, diplomatica, economica si militara si relatiile Rusiei cu Romania si R. Moldova, Rogozin are mana libera si nu raporteaza decat lui Putin si lui Medvedev.
Fata de nimeni nu am avut senzatia acuta ca vorbindu-i, ii fur din timp. Profesorul era, cum vedeam cu totii, mereu preocupat si ocupat. Avea de implinit multe intr-un timp pe care-l simtea tot mai la capat, dupa o viata in care timpul i-a fost, aproape de regula, irosit, impiedicat, otravit, intors de la cele ce i s-ar fi cuvenit. Fata de nimeni nu am avut senzatia acuta ca vorbindu-i, ii fur din timp. Profesorul era, cum vedeam cu totii, mereu preocupat si ocupat. Avea de implinit multe intr-un timp pe care-l simtea tot mai la capat, dupa o viata in care timpul i-a fost, aproape de regula, irosit, impiedicat, otravit, intors de la cele ce i s-ar fi cuvenit. Dar marea sa implinire a reusit sa ne-o daruiasca: este cartea “O istorie sincera a poporului roman”
Credibilitatea presei tine de credibilitatea ziaristului si a mesajului sau. O profesie care in Romania de dupa 1989 este mult licitata si solicitata. Imediat dupa Revolutie, la chioscurile de ziare erau cozi, in 2007 romanii erau europenii care se incredeau cel mai mult in presa scrisa si tv, in 2008 mass-media era la noi institutia cea mai credibila. Dar in iunie 2011, profesiile cele mai onorabile erau, pentru publicul romanesc, pompierii, armata, profesorii, postasii si doctorii. Ziaristii veneau pe locul 6.
În mai 1982, am fost chemat la conducerea Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde eram profesor universitar, secţia muzeografie. Îmi amintesc şi astăzi de nedumerirea mea, atunci, în mai 1982. Meditaţia „transcendentală” era prezentată fără explicaţii ca un pericol, iar adeziunea la ea ca un fapt extrem de grav – iarăşi fără vreo lămurire. Cu cât se accentua verbal asupra „gravităţii” faptei, cu atât explicaţia ei era mai învăluită şi neclară. Documentele acestui caz s-ar cuveni desecretizate, acum după ce volumul generalului Aurel I. Rogojan ne oferă elemente esenţiale de clarificare.
De câteva decenii, 15 martie e una dintre cele mai agitate zile din calendarul Ungariei. E sărbătoarea naţională cea mai predispusă la proteste şi violenţe. Iar pentru că unii o celebrează şi ca zi a maghiarimii de pretutindeni, au simţit pe pielea şi pe oasele lor această celebrare românul Mihai Cofariu şi alţii în martie 1990, la Târgu Mureş.
„Ziaristul există pentru a deranja. Trebuie să se deranjeze mai întâi pe el însuşi, descoperind realităţi care-l dau pe spate. Să deranjeze publicul, făcându-l să iasă din confortabilele sale certitudini. Şi să deranjeze, bineînţeles, puterile, care numai prin confruntare în spaţiul public sunt puse să dea socoteală“
Dl Gabriel Andreescu, cunoscutul aparator al tuturor minoritatilor din Romania, de o anumita orientare sexuala sau sectara, eventual transcedentala, dar mai ales, de origine “moldava” si maghiara, a ales sa-si exprime frustrarile de ordin personal atacandu-l pe istoricul american Larry Watts si pe generalul SRI (r) Aurel Rogojan printr-un melanj despre “reabilitarea Securitatii” mixat sub forma unei duble recenzii publicata in Timpul.ro (Revista aparuta cu sprijinul financiar al Primariei Iasi – Primar Gheorghe Nichita, vicepresedinte PSD).
Ca sa nu ramana, ca Goe, repetenta si anul acesta in clasamente europene, Romania a prins in ultimele zile ale lui decembrie 2011 un loc fruntas, pe bune, la ceva: Bucurestiul e al doilea oras cel mai cool din Europa. Asta e esenta. Altfel, sunt mai multe de dezvoltat.
“Aceste evenimente vor provoca un oftat de usurare la Moscova, deoarece Basescu este considerat un spin serios in coasta Moscovei. Sprijinul acordat de acesta pentru revolutia anticomunista din Moldova si sustinerea ferma primita de acesta de la Statele Unite l-au facut sa devina principalul inamic al Kremlinului in Balcani.
Iata ce text capital, viu si astazi, ne pune sub ochi, in aceasta carte a sa, profesorul Nae Georgescu. Caci domnia sa cauta nu numai “prin autori mancati de molii”, el este atent si la “indemnurile vietii” si de aceea aude mereu, in scrierile lui Eminescu, “cum iarba creste”.